pădure nouă (care este un mic îndrumar pt mai tînărul bogdan coşa)

cînd am văzut că după staţia de filtrare era de fapt un drum, pentru că pînă atunci credeam că gardul închide şi drumul, nu m-am mai întors prin sat, am zis să merg puţin în pădure. adonis se urcase deja spre sat, mă aştepta în capul pantei. l-am strigat să vină. a jucat de doo ori pe labe şi pe urmă a coborît ca un de ăla de împins zăpadă, că avea zăpadă pînă la piept. ce vreau să zic cu asta, vreau să zic că e un cîine ascultător, mă înţeleg cu el. cîinilor, mai ales dacă sunt mai dominanţi, le vine cam greu (o să observi asta) să schimbe direcţia, tind s-o ţină drept înainte. chiar şi cînd ai reuşit să-i convingi să n-o mai ia numai pe unde vor ei, tot le vine puţin greu cînd le ceri  să se întoarcă cu totul din direcţia în care aţi mers o bucată mai lungă sau mai scurtă de timp. e bine să ai un cîine ascultător, cînd nu vine şi ruxandra în pădure (pt că atunci cînd vine şi ea nu mai e tacerea aia de mormînt) e ceva foarte misterios şi liric să mă plimb cu el, iar dacă nu m-ar asculta şi m-ar enerva s-ar duce dracului şi plăcere, şi tot.
dar asta nu o sa fie o problemă pentru tine căci goldenii săracii:) nu sunt ca ce o să-mi iau eu la un moment dat cao da serra da estrela, cel din poză, care este fix adonis doar puţin mai mare. de aceea e bine să-i dai în cap de mic, dar cel mai bine e s-o momeşti prin casă după tine (cu mîncare eventual sau jucărie, depinde care-i drive-ul ei), schimbînd din cînd direcţia, iniţial mai uşor şi apoi tot mai radical.
imediat după ce am trecut podul începe un deal şi gata, eram în pădure. e poate de zece ori mai frumos să-ţi permiţi să nu-i pui lesa în pădure, fără ca asta să te streseze. pentru asta trebuie să ştie bine "aici" sau "stai", preferabil ambele. adonis, am observat cînd m-am apucat de el, reacţionează mai bine la comenzi de interdicţie, "nu", "stai" - le spun aşa pentru că se dau puţin mai ferm decît alea pozitive, ca "aici". pt. că sunt comenzi împotriva tendinţelor lui naturale. pentru "aici", la fel, o chemi amical, la început mai extaziat aşa, şi îi dai recompensă cînd a venit, cu laude exagerate. cînd a început să prindă ideea las-o să se ia cu joaca sau ceva, să-şi găsească o preocupare, şi încearcă să-i bagi "aici" întrerupînd-o din ce face. dintre "aici"şi "stai", ultima mi se pare puţin mai importantă, dar e şi puţin mai dificilă, altădată (s-ar putea să-ţi trebuiască o lesă lungă pt. ea, ceva ca o frînghie, îţi spun atunci). la ce e bun "stai" o să vezi în video 2 pe care îl pun la sfîrşit, în care imaginează-ţi că nu erau oameni, ci maşini, sau oameni cărora le e frică de cîini - legat de asta poate cel mai important lucru e să fii decent ca owner de cîine şi să încerci să-l faci o prezenţă cît mai discretă printre oameni; e enervant pt. noi toţi un părinte care nu-şi dă seama că nu-i lumea moartă în  mod necesar după copilul lui, care şi-l foloseşte ca un fel de ticket in, la fel e şi cu cîinii (dar doar de data asta, altfel nu comparăm ever animale cu oameni şi nu antorpomorfizăm dacă vrem să înţelegem vreodată ceva din toate astea). vezi că trebuie să-i mai tai din deschidere către oameni, nu o încuraja de exemplu să sară pe tine cînd vii acasă. după aia o să sară periodic pe cineva - şi în casă la tine, dar şi pe stradă, în tramvai...un cîine mai discret (care nu se extaziază pînă la cer, care mai şi ignoră din cînd în cînd oamenii din jur şi eventual şi pe tine) este primit în mai multe locuri, ştie mai multe lucruri decît casă-parc şi e mai aproape de a fi favoritul faraonului.
nu ştiam ce s-a întîmplat peste noapte, dar zăpada prinsese o crustă de asta îngheţată şi nu prea, pîrîia mişto. m-am gîndit că ce pădure frumoasă, mă enervasem că nu ştiam de ea - te plictiseşti pînă la urmă şi de zece drumuri pe care le ştii într-o pădure, îţi dai seama ce angst şi spleen pe rezistenţii din munţi. se face ca o răscruce, o iau la stînga pentru că la dreapta era de urcat. mă uit în jur, mă tot minunez că ce nou este. parcă s-a luat şi la adonis, face salturi mici în jur şi-mi tot caută privirea (face rar asta, într-o vreme m-am chinuit să-l învăţ să se uite în ochi cînd lucrăm, pentru că e mai dramatic ca aspect, dar mi-am dat seama că n-are rost şi că îi stric firea). teoria ar fi că atunci cînd face asta i-ai cîştigat atenţia, dar practica îmi spune că şi dacă sunt cu spatele la cîine şi el amuşină ocupat nu ştiu ce prostie, tot execută, cum vezi în video 1 pe care îl alătur la final. aşa că bănuiesc că îi am atenţia şi fără să-mi mîngîi eu ego de general care comandă o trupă foarte bine organizată.
ajung la un grillplatz şi-mi spun că le-au făcut pe toate la fel, e la fel ca ăla pe care îl ştiu, un foişor, balansoar şi un joc de ăla în care trebuie să-ţi pui mîinile şi picioarele pe nu ştiu ceculori, nu ştiu exact cum se joacă (de ăla în care sunt mai mulţi şi fiecare cu culoarea lui, ajung de se încurcă între ei şi cred că ies pe rînd din joc cei care cad, în fine). observasem dinainte printre copaci că într-o parte pare să se deschidă în glorie, maiestuos o vale imensă, albă toată, în fine.
şi aşa era! mergem în vale, în dreapta pe deal departe văd un oraş şi îmi spun că trebuie să fie freudenburg pentru că l-am mai văzut aşa şi încep să am o senzaţie stranie de disconfort, un fel de greaţă. mă întorc.
dau să o iau pe un drum dar adonis s-a şi repezit pe altul care-i la vreo patruşcinci de grade de ăla pe care o loasem eu. are dreptate - să ştii că am observat de vreo doo ori că, dacă nu devii nebun cu idei în cap şi, dimpotrivă, rămîi rezonabil, poţi să te încrezi uneori în ei la lucruri de astea.
începe să mi se pară că ştiu, de unde starea aia de-ţi ziceam mai devreme, e deja-vu, deja-lu etc.:) ies din pădure prin aceleaşi loc prin care de obicei intram, am făcut un semicerc doar şi grillplatz nu era altul ăla la fel, era ăla pe care îlştiu de o sută de ani şi valea era aia pe care cînd nu e zăpadă se vede că e tăiată de un drum naţional şi de aia doar mă uit la ea şi nu prea mă bag în ea de obicei şi tot drumul, în afară de o mică porţiune de la început, l-am mai făcut de sute de ori şi ştiam tot, doar că nu recunoscusem nimic că era zăpadă, dă-ţi seama. şi pune-i în pula mea un nume odată, trebuie să se obişnuiască cît mai repede cu un nume că ăla ar trebui să i-l spui mereu, înainte de orice comandă (tot trigger de atenţie).

film 1

film 2

good luck till next time :)