sunt depresiv din adolesecenta cred n am luat niciodata nimic pt asta nu m am interesat despre ce se poate face. ma ia din senin si mi vine sa mor cind se intimpla - imi taie orice urma de inteligenta nu ma pot exprima si de obicei ma duc dintr o camera in alta. mi se intimpla sa ramin cu gura deschisa si sa balesc. toate astea ma fac sa ma simt ultimul om. cind ma ia mi se par futile toate lucrurile pt care mai am in alte conditii o vaga urma de interes mi se par futile toate lucrurile pe care le am facut sau nu sau le as fi putut face pina acum. imi pare f rau ca i asa pt ca altfel sunt un baiat vesel foarte dispus sa fie fericit si care n ar avea nevoie de f mult ca sa fie. insa cind vine prostia asta toata lumea e de vina pt ca sunt cum sunt si in acelasi timp nimeni nu e de vina e ceva ce mi se intimpla pt ca sunt o persoana rea. azi am stat in prima parte a zilei pe mess cu ciprian si cu ada si a fost ok apoi nu a mai fost si mai departe am cladit pe asta pe care am auzit o prima oara alaltaieri era noapte si pe autostrada luminile se intindeau ca un sharpe de foc ma ntelegi pina n belgia, departe. imi pare rau in fine.