discuţie dumi
Dmitri Miticov
00:58
in primul rand sericterii nu-s la paianjeni ci la viermii de matase
in al doilea rand ionut cred ca meriti sa n-ai chef de nimic ma simt razbunat noapte buna si vezi cum imi vb data viitoare va fi mai rau
apoi sa va vad traducand poeZie si mai vorbim ca nu-i tocmai la fel ca la proza
plus pentru ca ma intreaba familia cine-s oamenii oribili care rad de poZele mele pe facebook si gel samd si cum te poti imprieteni cu asa ceva sa zic ca mai am uite-atat
am facut party sunt terminat fie-mi iertat va poooop nencetat
Ionut Chiva
01:08
in primul rind, eu ti am zis de la inceput sa lasi cu sericterii si pizda mamei lor si sa zici PULICICA PIANJENULUI...
intr adevar sa traduci poezie, ia mult mai putin timp si necesita mai putine cunostinte...
cu pozele e funny da, nesimititi
in principiu daca ai observat cosa si lavinia au fost mai veninosi...
Dmitri Miticov
01:16
da am vazut prietenii...
cosa a facut si azi o observatie la o poza
Ionut Chiva
01:17
da, nu se potoleste
azi n am vazut
dar si dobos ca de obicei
doar sa porneasca cineva ca dobos imediat da o mina de ajutor daca ai observat...
deci spre ei va trebui sa te indrepti mai in forta
apoi vezi cine le a dat like
Dmitri Miticov
01:18
unul altuia
Ionut Chiva
01:18
inseamna ca e in consens
Dmitri Miticov
01:18
sunt in gasca
Ionut Chiva
01:18
Ionut Chiva
a si au dat intre ei?
ce loseri...
Dmitri Miticov
01:18
da
Ionut Chiva
01:19
astia care si dau intre i cind fac bully...
cit de tribal...
Dmitri Miticov
01:19
va trebui sa le fac ceva
Ionut Chiva
01:19
zici cind vrei
Dmitri Miticov
01:20
lasa tu nu mai umbla pe doua fronturi
ca te-ai luat de motan
Ionut Chiva
01:20
despre ce vorbesti...
a ca am zis cu cotul?
eu am bagat asa finut tangential...
Dmitri Miticov
01:20
pai da si cine a lansat cu gelul
Ionut Chiva
01:20
nu sa ma apuc sa imi dau like cu ei sa batem cinci si de astea tribale...
Dmitri Miticov
01:20
de le-ai aruncat material
Ionut Chiva
01:21
am lansat e adevarat si dupa aia am lasat o din mina sa preia epigonii...
developerii...
Dmitri Miticov
01:22
ca sa nu mai zic de traducere ca nu zici ca trebuie sa semnezi ce iese si nu bagi mana in foc
pai de cand ne dam asa la coaie?
de la arad poate?
Ionut Chiva
01:22
pai daca te vad ca asculti de sfilocterii aia in loc de pulicica
Dmitri Miticov
01:23
in primul rand ca nu ascult de nimic
apoi am cerut ajutor cum ai cere tu informatii despre credit la banca despre care apropo abia astept sa ma mai intrebati vreodata
ca sa va dau #pringura
am lasat pulicica ce sa fac
deja au zis astia ca nu stiu daca sa publice asa ca sa ma mai gandesc...
Ionut Chiva
01:27
zi penisuc sa mori tu
ca un hint la peniuc...
Dmitri Miticov
01:28
pulica poate e mai bine
Ionut Chiva
01:28
zi peni(s)uc
vezi ca adineauri a vazut cosa ce vbeam pregateste te
Dmitri Miticov
01:30
a mai zis odata despre poezii traduse ca din engleza vin in engleza se intorc ce vrea sa insemne asta
in fine are multe explicatii de dat
Ionut Chiva
01:30
sugereaza ca pt tine engleza este chineza...
zici cind vrei si le o tragem
Bogdan Cosa
01:32
F massa e preferatul meu, deci ca am comentat si te ai suparat, problema ta, iar gel, da, e o gluma via ionut probabil
Da vb noi acasa
Te prind eu si vb #pringura
Negurosule
Dmitri Miticov
01:32
dabinema
Ionut Chiva
01:33
de pisica n a zis nimic?
cosa?
Bogdan Cosa
01:33
Nu
Dmitri Miticov
01:33
plec 1 data sa fiu si eu mandria familiei si va hahaiti ca hienele
Bogdan Cosa
01:34
M am jucat cu ea
E ok pisica
Ionut Chiva
01:34
lavinia inseamna ca are recordul
Dmitri Miticov
01:34
nu ca e cu animale si cosa
Ionut Chiva
01:34
a zis si de pisica si de gel si de toate
Bogdan Cosa
01:34
Lavinia e oricum #venin
Dmitri Miticov
01:34
da lav nu stiu ce are cu mine
Ionut Chiva
01:34
da clar
o sa crape...
Bogdan Cosa
01:34
Desi interpretteaza prost dumi, ca lav il place mult
Ionut Chiva
01:35
Ionut Chiva
eh, si cu placutul asta...
Bogdan Cosa
01:35
Cred ca vine si ea si da aiurea la buchet
Dmitri Miticov
01:35
da fra stiu ca ma place dar atunci cum sa ingeleg
Bogdan Cosa
01:35
Crede ca are simtul umorului dumi si se descarca si ea
:))
Ionut Chiva
01:35
barbatii cind isi bat nevestele nu tot din dragoste???
Bogdan Cosa
01:35
Doar ca uite
Slap
Dmitri Miticov
01:35
da il am mai putin Zilele astea poate-s eu
Ionut Chiva
01:36
jap jap si dupa aia cica stai ba ca a fost din sentiment...
nu s epoate nici asa...
Bogdan Cosa
01:36
Hai ba robert, dmitri, cum sa ti zic, hai in B, nu fa prostii pe avion si discutam
Ionut Chiva
01:36
nu dumi?
ce sa mai discutati vorba lunga e saracia omului
Dmitri Miticov
01:36
da pai ce pot sa-i doresc inapoi ionut...
Bogdan Cosa
01:36
Tu esti, ca lumea a fost binevoitoare
Ionut Chiva
01:36
e nevoie de masuri...
Bogdan Cosa
01:37
Ai terminat bidonul?
Dmitri Miticov
01:37
e binevoitoare doar ca mi s-a parut la un mom dat ca a picat mai pros
Ionut Chiva
01:37
i ati umplut pozele de injurii v ati dat like intre voi...
Dmitri Miticov
01:37
Dmitri Miticov
t
Ionut Chiva
01:37
pai daca iti baga des mai nimereste si prost na...
e statistic...
Bogdan Cosa
01:38
Ba da ce te ai mai pishcat
Da o n pizda ma sii
Dmitri Miticov
noroc
Bogdan Cosa
01:39
Pula noroc
Ionut Chiva
01:39
ce noroc, sa l inviti pe bogdan la o plimbare
Bogdan Cosa
01:39
Ca m ai prost dispus
Ionut Chiva
01:39
uite ce telepatie am avut
si el si a dat seama ca nici un noroc
Bogdan Cosa
01:39
I am aratat irinei poza cu butelca
Ionut Chiva
01:39
Ionut Chiva
trebuie o plimbare ca n jesse james...
Dmitri Miticov
01:39
Dmitri Miticov
du-te-n pula mea tot tu esti indispus acum
Ionut Chiva
01:39
Ionut Chiva
mai si incearca sa intoarca impotriva ta
Bogdan Cosa
01:39
Bogdan Cosa
Si a zis pula sa puna cu freza nu cu butelca
Ionut Chiva
01:39
Ionut Chiva
da, exact
Bogdan Cosa
01:40
Bogdan Cosa
:))
Ionut Chiva
01:40
Ionut Chiva
tot el e indispus...
Bogdan Cosa
01:40
Bogdan Cosa
Taci ba ionut plm
Ionut Chiva
01:40
Ionut Chiva
:))
Dmitri Miticov
01:40
Dmitri Miticov
asa ca ai inveninat-o si pe aia era fata buna 1 rautate nu avea pt nimeni
Bogdan Cosa
01:40
Bogdan Cosa
Il urc pe scaun
Sa stearga calutul de praf
Ionut Chiva
01:40
Ionut Chiva
cine n avea?
lavinia?
Dmitri Miticov
01:40
Dmitri Miticov
irina
Bogdan Cosa
01:40
Bogdan Cosa
Irina irina
Ionut Chiva
01:40
Ionut Chiva
a, irina
ma si miram...
Dmitri Miticov
01:41
Dmitri Miticov
:))
Ionut Chiva
01:41
Ionut Chiva
Bogdan Cosa
01:41
Bogdan Cosa
Deci ce mi ai facut acum
Ca ma bagam in pat frumos
Pusesem sticla la loc
Dmitri Miticov
01:41
Dmitri Miticov
doar sa n-o bati
Ionut Chiva
01:41
Ionut Chiva
aoleu ce incearca sa ti puna in spate dumi
Bogdan Cosa
01:41
Bogdan Cosa
Si ma faci sa ma scol sa dau drumu la laptop
Sa iau gheataa
Ionut Chiva
01:42
Ionut Chiva
deci ~pusese sticla la loc~
ai de plm
Bogdan Cosa
01:42
Bogdan Cosa
Dmitri Miticov
01:42
Dmitri Miticov
n-o mai lua ca in 15 min ma duc si eu am avion maine dim
Ionut Chiva
01:43
Ionut Chiva
zi mersi ca s a terminat dumi
de maine o sa te lase toti in pace
in anonimatul tau confortabil...
Dmitri Miticov
01:44
Dmitri Miticov
totul pleaca ionut de la impresia ta ca eu sunt ala pe care l-ai intalnit tu prin 2005
Ionut Chiva
01:44
Ionut Chiva
asa parca esti carta cu Q5 abia te asteapta baietii la cotitura
cind n aveai gel...
in 2005...
Dmitri Miticov
01:44
Dmitri Miticov
nu ca aveam si atunci
a pus viviana
Ionut Chiva
01:44
Ionut Chiva
sa mor daca aveai
pai si n aia n aveai
ce, avea|?
Dmitri Miticov
01:44
Dmitri Miticov
iti zic eu ca aveam
Ionut Chiva
01:45
Ionut Chiva
posibil...
Dmitri Miticov
01:45
Dmitri Miticov
cu tine e mai greu formator de opinii stricator de suflete
Bogdan Cosa
01:45
Bogdan Cosa
Ba dmiiitriiii...
Ionut Chiva
01:46
Ionut Chiva
mno pai nb atunci baieti dumi cind ai nevoie tin spatele
ma anunti si intram in ei da i in plm care si dau like...
Dmitri Miticov
01:46
Dmitri Miticov
dar na e ca la astia din spania care aaculta manele de cand au plecat adica alea dw atunci si La
Ionut Chiva
01:46
Ionut Chiva
a, ok, pai atunci te descurci dumitrache...
Dmitri Miticov
01:46
Dmitri Miticov
pa stai ca mai zice bgd ceva si gata
Bogdan Cosa
01:46
Bogdan Cosa
Vezi ca ti da si tie, nu te mai alia degeaba ionute
Ce mi a sarit somnul
Ionut Chiva
01:47
Ionut Chiva
ca eu si asa se pare ca nu sunt pretuit ca ajutor,te descurci tu si cu cosa si cu lavinca...
si poate realizezi ca ar fi fost bine sa ai un suflet si in coltul tau...
Dmitri Miticov
01:47
Dmitri Miticov
nu e vina lui asta ziceam acum e ceva social sa ramai in anii aia de cand au plecat
Bogdan Cosa
01:47
Bogdan Cosa
:))
Da, dar e asa semi jignire
Ionut Chiva
01:48
Ionut Chiva
da, e o idee f originala a gandit o acum>)
Dmitri Miticov
01:48
Dmitri Miticov
n-auzi ba ca nu e vina ta dar uite ca va inteleg pe toti mai zi ca nu-a tolerant tot eu hatru
Bogdan Cosa
01:48
Bogdan Cosa
Nu
Ionut Chiva
01:48
Ionut Chiva
iti dai seama ca a fost si ages ago era ruslan normal la cap cind am plecat
Bogdan Cosa
01:49
Bogdan Cosa
Dar nu mai fi tolerant si nici nu mai glumim
Ce ti a facut suedia, doaamne
Ionut Chiva
01:49
Ionut Chiva
cosa avea bentita in par ca claudiu...
Dmitri Miticov
01:49
Dmitri Miticov
ei na Plm si cu tine
Bogdan Cosa
01:50
Bogdan Cosa
Eu cu asa chef de petrecere m am intors
Tu cu razboi
Ionut Chiva
01:50
Ionut Chiva
pai daca i ati declarat razboi...
Bogdan Cosa
01:50
Bogdan Cosa
Uita i dmitri
Ionut Chiva
01:50
Ionut Chiva
pe tine cine te a futut la poze
dimpotriva poate dumi ti a zis way to go bogdan...
Bogdan Cosa
01:50
Bogdan Cosa
Acolo e civilizatie ai curtoazie, dar noi tot aici traim si ne simtim bine
Dmitri Miticov
01:51
Dmitri Miticov
pai sa bage lavinia cu rasete si gel si motan ca l tin nemancat
Ionut Chiva
01:51
Ionut Chiva
da, nu prea se face
mai ales ca fb e f public, vba ta mai vede familia
si de aici se nasc tot felul
Bogdan Cosa
01:51
Bogdan Cosa
:))
Ionut Chiva
01:51
Ionut Chiva
discutii care nu si au rostul poate
Dmitri Miticov
01:51
Dmitri Miticov
pai da ca de exemplu cand m-a intrebat mama ca cine-s aia doi de rad de poza mea a trebuit sa-i spun ca stii sunt aia doi pe care i-am adus acasa daca mai tii minte
Ionut Chiva
01:51
Ionut Chiva
etc...
da, exact
Bogdan Cosa
01:52
Bogdan Cosa
Pai da, si tocmai fiind f familiari rad
Ionut Chiva
01:52
Ionut Chiva
de le ai pus pe masa
Bogdan Cosa
01:52
Bogdan Cosa
Ca nu se apuca strainii
Ionut Chiva
01:52
Ionut Chiva
e ba da ca uite eu m am apucat putin si eu >)
dar putin
si nu cu like uri...
Bogdan Cosa
01:53
Bogdan Cosa
Eu nu cu likeuri
Ionut Chiva
01:53
Ionut Chiva
tu n ai dat?
nici la lavinia?
sau ea tie?
ca lavinia e de asta da like uri cind are adversitati...
Bogdan Cosa
01:54
Bogdan Cosa
Ea mie, rares, dobos
:))
Ionut Chiva
01:54
Ionut Chiva
i auzi
papistasul
cine ar fi crezut
Bogdan Cosa
01:54
Bogdan Cosa
:))
Verific maine si facem procesul etapei, dmitri
Facem, nu i bai
Si vedem ce i de facut
Ionut Chiva
01:55
Ionut Chiva
ce sa fie va duceti la doamna mandroiu si va cereti plm scuze
Bogdan Cosa
01:55
Bogdan Cosa
Momentan ma ridic sa mi pun un pahar si sa ma gandesc
Ionut Chiva
01:55
Ionut Chiva
poate nu beti
nu de alta dar scuzele la betie sunt suspectate ...
Bogdan Cosa
01:56
Bogdan Cosa
Poate am gresit, poate
La betie sunt pe pozitiv, nu pe scuze
Ionut Chiva
01:56
Ionut Chiva
ma gandeam la lavinia....
Dmitri Miticov
01:57
Dmitri Miticov
Bogdan Cosa
02:03
Bogdan Cosa
Ce faci, termini bidonul ala dumitras
Ma scol si eu din pat sau ce facem
Lasam asa, o seara neagra pt DS
?
Ionut Chiva
02:05
Ionut Chiva
cred ca nu va mai vorbeste dumi
s a suparat
Bogdan Cosa
02:05
Bogdan Cosa
Ionut Chiva
02:05
Ionut Chiva
dar ce iesire proasta si a ales, cica ~pipi~
Bogdan Cosa
02:05
Bogdan Cosa
Stiu unde sta la o adica
Ionut Chiva
02:05
Ionut Chiva
a zis tot si n a mai avut replica de final
Dmitri Miticov
02:05
Dmitri Miticov
stai ca am facut patul
Ionut Chiva
02:06
Ionut Chiva
de ce dumi era...dezordonat??
Bogdan Cosa
02:06
Bogdan Cosa
I a zis mirunei da te un pic mai incoloe ce dumi era...dezordonat??
Bogdan Cosa
02:06
Bogdan Cosa
I a zis mirunei da te un pic mai incolo
Ionut Chiva
02:06
Ionut Chiva
#miruna?
frate cu toti am telepatie
Bogdan Cosa
02:06
Bogdan Cosa
Strange ti picioarele
Ionut Chiva
02:07
Ionut Chiva
bine ca nu i ati facut si cu miruna glume la poze...
care ai tupeu
Bogdan Cosa
02:07
Bogdan Cosa
:))
Ionut Chiva
02:07
Ionut Chiva
Dmitri Miticov
02:08
Dmitri Miticov
am facut patul sa ma culc
Bogdan Cosa
02:08
Bogdan Cosa
Am inteles
Dmitri Miticov
02:08
Dmitri Miticov
apoi miruna e super pe katerinka asa cum am zis
Bogdan Cosa
02:08
Bogdan Cosa
Eu m am ridicat
Dmitri Miticov
02:08
Dmitri Miticov
am avut glume ca baetzii
andra e mai dubioasa asa
adica rau
Bogdan Cosa
02:09
Bogdan Cosa
Pai ce face
Dmitri Miticov
02:09
Dmitri Miticov
dar fata de ce vorbeam noi cu miruna si astea
Bogdan Cosa
02:09
Bogdan Cosa
Ionut Chiva
02:09
Ionut Chiva
e grotesca miruna inceteaza>)
Bogdan Cosa
02:09
Bogdan Cosa
Lasa banionut
Dmitri Miticov
02:09
Dmitri Miticov
lasa ma asta
Bogdan Cosa
02:10
Bogdan Cosa
Ba strainatatea apropie
Ionut Chiva
02:10
Ionut Chiva
Dmitri Miticov
02:10
Dmitri Miticov
dar #glumecabaietii practic a salvat zilele astea
Ionut Chiva
02:10
Ionut Chiva
dumi daca ar pleca ar fi de asta de merge la serbari cu romani
Bogdan Cosa
02:10
Bogdan Cosa
Ionut Chiva
02:10
Ionut Chiva
la concerte gabriel dorobantu in canada
Bogdan Cosa
02:10
Bogdan Cosa
Ce porc esti
Ionut Chiva
02:10
Ionut Chiva
Bogdan Cosa
02:11
Bogdan Cosa
Ba ce tristete
Dmitri Miticov
02:11
Dmitri Miticov
nu e ba e unsa cu toate alifiile ca sa zic asa
Bogdan Cosa
02:11
Bogdan Cosa
S a suparat si dumi, ultima redufa
Reduta*
Dmitri Miticov
02:11
Dmitri Miticov
nu ma a picat prost si m-a indispus dar deja am zis de ce ionut a inteles
Ionut Chiva
02:11
Ionut Chiva
lasa ba ca ramin eu ca un zid vechi si puternic...
da, eu am inteles
stilul a fost compet gresit
Bogdan Cosa
02:12
Bogdan Cosa
Pai fb nu e loc pt parinti
Ionut Chiva
02:12
Ionut Chiva
plus problema cu familia
Bogdan Cosa
02:12
Bogdan Cosa
Or de ce ai doua conturi
Ionut Chiva
02:12
Ionut Chiva
da ba dumi mai da le si block plm
Bogdan Cosa
02:12
Bogdan Cosa
De un sa stiu eu
Dmitri Miticov
02:12
Dmitri Miticov
ca sa intelegi ba bogdan si tu si lavinia ca poate chiar nu m-ati inteles
Ionut Chiva
02:12
Ionut Chiva
are doo conturi dumitrache???
ce cont mai are
ce cont mai ai nebunule
Bogdan Cosa
02:12
Bogdan Cosa
Pai robert
Dmitri Miticov
02:13
Dmitri Miticov
cand ai pus tu poza la zid gen #hiphop pui special pt caterinca
Ionut Chiva
02:13
Ionut Chiva
a ala i cu munca ala i si mai bun
Dmitri Miticov
02:13
Dmitri Miticov
dar cand e ceva oficial ma gandesc ca nu mai trebuie sa zic nimic
Bogdan Cosa
02:13
Bogdan Cosa
Unde e viata, da
Dmitri Miticov
02:13
Dmitri Miticov
adica cine sa faca diferentele astea subtile, eu si sa dau block cum zice ionut?
Ionut Chiva
02:13
Ionut Chiva
da gata ba plangaciosule
mai schimba ti si tu poza aia cu bono de la u3
u2 pardon >)
Dmitri Miticov
02:14
Dmitri Miticov
#sugipulaionut
Ionut Chiva
02:14
Ionut Chiva
:)))
Bogdan Cosa
02:14
Bogdan Cosa
Deci sorry, dar credeam ca dmitri e cont pe sufletul tau, cum vb noi de obicei
Ionut Chiva
02:14
Ionut Chiva
tot eu m???
LE EXPLIC LA ASTIA CA AU GRESIT SI TOT EU SA SUG???
sorry de caps:)
Bogdan Cosa
02:14
Bogdan Cosa
Nu ti am facut glume pr robert mandroiu, de un sa stiu
Dmitri Miticov
02:15
Dmitri Miticov
pai daca bagi ca gata cand eu nu simt ca s-a inteles pe deplin pt ca uite nu e prima data cand le zic
Ionut Chiva
02:15
Ionut Chiva
a le ai mai zis????
pai si atunci ce discutii mai vrea cosa
discutiile au fost mai baiatule...
Bogdan Cosa
02:15
Bogdan Cosa
:))
Dmitri Miticov
02:15
Dmitri Miticov
aoleu lui cosa cred ca cel mai mult i-am zis
Ionut Chiva
02:15
Ionut Chiva
si el tot vrea sa mai auda
ii place
ii place sa aiba putina tensiune in relatii
Bogdan Cosa
02:16
Bogdan Cosa
Clar
Ionut Chiva
02:16
Ionut Chiva
explicatii contraexplicatii...
Dmitri Miticov
02:16
Dmitri Miticov
da nabadai
Ionut Chiva
02:16
Ionut Chiva
dar si tie vad dumi
Dmitri Miticov
02:16
Dmitri Miticov
dimpotriva
Ionut Chiva
02:16
Ionut Chiva
iti place sa tii monoloagele vaginului
Bogdan Cosa
02:16
Bogdan Cosa
Oricum, ai castigat, nu mai zic
Dmitri Miticov
02:16
Dmitri Miticov
dar sunt f sensibil la unele
Ionut Chiva
02:16
Ionut Chiva
la asta cu gel?
Dmitri Miticov
02:16
Dmitri Miticov
da recunosc
Ionut Chiva
02:17
Ionut Chiva
ca sa stiu si eu sa nu mai zic...
Dmitri Miticov
02:17
Dmitri Miticov
nu e vorba de gel sau nu
Bogdan Cosa
02:17
Bogdan Cosa
Sa ma trasneasca soarele daca mai interactionez
Ionut Chiva
02:17
Ionut Chiva
aoleu asta a dus o in extrem dumi
Dmitri Miticov
02:17
Dmitri Miticov
nu cred
il cunosc
Ionut Chiva
02:17
Ionut Chiva
ca sa vii tot tu sa l impaci...
Bogdan Cosa
02:17
Bogdan Cosa
:))
Dmitri Miticov
02:17
Dmitri Miticov
da da victima
Bogdan Cosa
02:17
Bogdan Cosa
Nu, chiar nu i mai zic
La telefon de azi inainte
Ionut Chiva
02:18
Ionut Chiva
de gel sau de pisica
Bogdan Cosa
02:18
Bogdan Cosa
Pe minute!
Ionut Chiva
02:18
Ionut Chiva
oricum nu la tine e problema mare, la lavinia e
Bogdan Cosa
02:18
Bogdan Cosa
Nici nu stiu ce a zis lav
Vreo nuca de aia
Ionut Chiva
02:18
Ionut Chiva
i a zis ca gel
Dmitri Miticov
02:18
Dmitri Miticov
da cu lavinia chiar tre sa vb ca poate am zis ceva vreodata si a tinut in ea si uite cand si cand loveste
Ionut Chiva
02:18
Ionut Chiva
si tot asa cu motanul a repetat ca nu i da sa manince
da, si am mai spus o cel mai rau e ca loveste pervers cu like uri date adversarilor cu astea de superbully...
asta trebuie sa discuttati neaparat
Dmitri Miticov
02:20
Dmitri Miticov
da cu motanul se suprapune periculos pe problema cu copiii si sa razi de ce ai in grija nu e chiar elegant ca sa nu zic mai mult
Ionut Chiva
02:20
Ionut Chiva
da ca de exemplu cum ar face dutescu daca te aui duce si tu sa i comentezi chiar acum...
ca de fapt cu motanul nu de la lavinia a inceput ea doar i a dat like lui dutescu...
si abia dupa aia a inceput si ea sa zica...
te ai dus sa comentezi?
dumi?
pipi
Dmitri Miticov
02:24
Dmitri Miticov
nu fac de-astea plus ca am o parere buna despre ea
Bogdan Cosa
02:24
Bogdan Cosa
unde a zis cu motanul sa vad si eu
Ionut Chiva
02:26
Ionut Chiva
eu ziceam la dutescu dumi
cu motanul
?
nu pot sa ti zic un loc
a zis de prea multe ori...
Dmitri Miticov
02:27
Dmitri Miticov
lasa ca si dutescu a lansat asa fara rea intentie
Ionut Chiva
02:27
Ionut Chiva
pai da ca n a stiut ca intra lavinia pe fir
Dmitri Miticov
02:27
Dmitri Miticov
dar #ciozvarta
Bogdan Cosa
02:27
Bogdan Cosa
oais, cu lav e gra
v
Ionut Chiva
02:28
Ionut Chiva
da, n a stiut ca vine asta cu ciosvarta >)
el saracul a dat o ca ntre baieti...
dar ar putea sa se mai gandeasca si el cind face de astea...
Bogdan Cosa
02:28
Bogdan Cosa
:)))))))
Ionut Chiva
02:28
Ionut Chiva
ca mai sunt oameni cu sensibilitati...
Bogdan Cosa
02:28
Bogdan Cosa
il baga nebunu si pe dutescu
:))
Ionut Chiva
02:28
Ionut Chiva
Bogdan Cosa
02:29
Bogdan Cosa
bine ba ionut, hai sa vedem si de dobos un pic
ca se scoala peste 2 ore si citeste
sa-l arda si pe el un pic
Ionut Chiva
02:29
Ionut Chiva
pai nu mi facea show ca prea fac glume da l in sange
pai de dobos am zis
Dmitri Miticov
02:30
Dmitri Miticov
Bogdan Cosa
02:30
Bogdan Cosa
pai hai sa vedem, sa i zicem lu cata sa nu mai faca degeaba proiect de festival
poate nu mai are sens
vin 3 oameni
Dmitri Miticov
02:30
Dmitri Miticov
daca observati, 3 replici la rand
Ionut Chiva
02:30
Ionut Chiva
da le a dat la ficati
Dmitri Miticov
02:31
Dmitri Miticov
gen mitraliera
Ionut Chiva
02:31
Ionut Chiva
din ficat, la ficat
Bogdan Cosa
02:31
Bogdan Cosa
:))
Ionut Chiva
02:31
Ionut Chiva
e clar vorba de o ura personala ceva
Bogdan Cosa
02:31
Bogdan Cosa
vedeti ca ea saraca nu citeste
si peste 2 zile nu stie de ce e incoltita
Ionut Chiva
02:32
Ionut Chiva
lasa ca stie...
Bogdan Cosa
02:32
Bogdan Cosa
ai imbatranit un pic, acum ca ma uit mai bine la poza asta cu #gel
Ionut Chiva
02:33
Ionut Chiva
dumi, da
are si o mare pizda n frunte, eu de aia as fi zis...
Bogdan Cosa
02:34
Bogdan Cosa
ei...
Dmitri Miticov
02:34
Dmitri Miticov
pojar
Ionut Chiva
02:34
Ionut Chiva
as fi jurat ca i sifilis...
Bogdan Cosa
02:34
Bogdan Cosa
:)))
henț
Dmitri Miticov
02:35
Dmitri Miticov
si cu asta incheipfff >)))))0
aia i irina empatica asa cu cosa???
Bogdan Cosa
02:36
Bogdan Cosa
da, da eu mi am asumat ca stau cu caciula sau cu gluga pe cap
am zis e o chestie de boala si n am ce sa fac
Ionut Chiva
02:36
Ionut Chiva
l ai starnit, nu mai tine cont
puteti sa va asteptati la ce e mai rau
Bogdan Cosa
02:37
Bogdan Cosa
:))
Ionut Chiva
02:37
Ionut Chiva
daca ma mai loa si pe mine de wingman beleati pula
Dmitri Miticov
02:37
Dmitri Miticov
Dmitri Miticov
02:37
Dmitri Miticov
va poop ma duc
Ionut Chiva
02:37
Ionut Chiva
pa dumitrache...
Dmitri Miticov
02:38
Dmitri Miticov
ca pierd avion plm tre sa dorm
Ionut Chiva
02:38
Ionut Chiva
lasa ca nu pierzi te duce miruna si pe brate la o adica...
Bogdan Cosa
02:38
Bogdan Cosa
Ionut Chiva
02:38
Ionut Chiva
ca ntre baieti gen...
Bogdan Cosa
02:38
Bogdan Cosa
Dmitri Miticov
02:38
Dmitri Miticov
Ionut Chiva
02:39
Ionut Chiva
ce fata are dumi>)))
Bogdan Cosa
02:39
Bogdan Cosa
eu abia mi am mai turnat, ma mai uit la poza
Ionut Chiva
02:39
Ionut Chiva
in asta pusa acum ultima
zici ca i sartre saracul...
Bogdan Cosa
02:39
Bogdan Cosa
:))
Dmitri Miticov
02:39
Dmitri Miticov
care ma
Bogdan Cosa
02:39
Bogdan Cosa
asta a mea
Ionut Chiva
02:39
Ionut Chiva
ce a pus bogdan aici
nici nu te ai recunoscut
Bogdan Cosa
02:40
Bogdan Cosa
in care dadeam noroc
Ionut Chiva
02:40
Ionut Chiva
sta cosa si se uita tot la poza sa si dea seama cu ce a gresit
Bogdan Cosa
02:40
Bogdan Cosa
ma uit in ochii tai
si nu stiu ce sa fac, sincer
Ionut Chiva
02:41
Ionut Chiva
ce sa mai faci acum...
dupa atitea discutii...
Bogdan Cosa
02:41
Bogdan Cosa
cat e adevar, cat am gresit
Ionut Chiva
02:41
Ionut Chiva
ati gresit mult bogdan
Bogdan Cosa
02:41
Bogdan Cosa
gelul straluceste, n am ce sa zic, om serios e, de asemenea
Ionut Chiva
02:41
Ionut Chiva
toti si tu si lavinia si dobos si papistasul...
Bogdan Cosa
02:41
Bogdan Cosa
:))
papistasul
Ionut Chiva
02:41
Ionut Chiva
>)
asta tot de la dobos e ii place sa si raneasca prieteniii
Bogdan Cosa
02:42
Bogdan Cosa
dobos da
desi pe mine nu m a ars inca
Ionut Chiva
02:42
Ionut Chiva
ca de exemplu cu papistasul ala mic erau cel putin ca fratii
Bogdan Cosa
02:42
Bogdan Cosa
nu ne am imprietenit suficient
si s au stricat?
Dmitri Miticov
02:43
Dmitri Miticov
ce sa te mai uiti in ochi
Ionut Chiva
02:43
Ionut Chiva
pai nu stiu eu zic ca sa nu paa ca am ramas intepenit in anul in care am plecat
poate intre timp s au stricat
sau dimpotriva prietenia lor doar a crescut
Dmitri Miticov
02:44
Dmitri Miticov
uite bogdan ea e mama uita-te in ochii astia daca vrei
Dmitri Miticov
02:44
Dmitri Miticov
apoi transmite-i si laviniei
Bogdan Cosa
02:44
Bogdan Cosa
:)))
hai ba dmitri
Dmitri Miticov
02:44
Dmitri Miticov
va pup
Ionut Chiva
02:44
Ionut Chiva
ce latex are ba dumi
periculoasa
Bogdan Cosa
02:45
Bogdan Cosa
drum bun, sa stii ca eu iti doresc drum bun si sa alegi sweet, nu salty
Dmitri Miticov
02:45
Dmitri Miticov
mersi
Bogdan Cosa
02:45
Bogdan Cosa
cu air austria vii?
Dmitri Miticov
02:45
Dmitri Miticov
tarom
Ionut Chiva
02:45
Ionut Chiva
auzi dum
Bogdan Cosa
02:45
Bogdan Cosa
a, mic dejun
Dmitri Miticov
02:45
Dmitri Miticov
lunch
Ionut Chiva
02:45
Ionut Chiva
dar ea nu i mai stia de te intreba cine sunt?
Dmitri Miticov
02:46
Dmitri Miticov
nu dupa nume
Ionut Chiva
02:46
Ionut Chiva
daca zici ca i a pus la amsa si asa
a nu le a restinut numele...
a zis handralai de ai lui robi...
Dmitri Miticov
02:46
Dmitri Miticov
nu ca nu stie cu vermicious si astea
Ionut Chiva
02:46
Ionut Chiva
nu se mai incurca cu numele...
a da
ca lavinia in perversitatea ei astea le da de pe cont vermicious
sa nu si strice imaginea
Dmitri Miticov
02:47
Dmitri Miticov
#pervicious
Ionut Chiva
02:47
Ionut Chiva
de aia s a ofticat pe dutescu ca dat o de gol ca e ea
Bogdan Cosa
02:47
Bogdan Cosa
:))
vai de capul tau, lavinia, daca citesti maine
Ionut Chiva
02:48
Ionut Chiva
facem un word ii punem pe wall?
Bogdan Cosa
02:48
Bogdan Cosa
:)))))
te rog
Ionut Chiva
02:48
Ionut Chiva
pai nu stiu sa fac de aici pluralul...
adica trebuie selctat tot manual?
ca atunci e gresit
Bogdan Cosa
02:48
Bogdan Cosa
da, manual
Ionut Chiva
02:49
Ionut Chiva
ok sa abandonam proiectul asta
Sunday, April 26, 2015
Friday, October 17, 2014
cite ceva despre lucrurile interesante din satul nostru
ce frumoasa e statia de purificare a apei din satul nostru!
cum mergi cu cei doi caini prin padure, dai mai intai de un luminis din care se deschid 2 drumuri, la dreapta cobori spre riu si in cele din urma treci de moara de apa si o iei spre maria kroon sau izvor,la margaret quelle acolo, iar daca o iei la stanga te intorci in sat. trebuie sa mergi pe linga apa printr un palc rar de mesteceni (?) si apoi drumul se ingusteaza f mult de ii simti pe caini meregindu ti cu botul in calcaie si odata s a intimplat sa merg gindindu ma la ceva cind mi am dat seama ca nu l mai simt pe adon in calcai - m am intors si ma astepta in sezi linga podetz, pt ca, intr adevar, ca sa te intorci in sat trebuie sa treci podetzul, asa ca intorcindu ma n am putut sa i spun altceva decit ~sorry sheriff~.
se ghiceste si inainte gri printre copaci, insa abia dupa ce ai trecut pod o vezi in toata slpendoarea ei tadao ando like. cind a fost aici, cosmina era secata ca i am dat prin sat si nu a vazut in jumtatea aia de ora nici un om, era seara si o liniste tombala in satul nostru postapo. asa este mereu si mai ales toamna, duminica cind trece din seara spre noapte, cum ies cu cainii din padure si ii bag inapoi pe camp dindu le shezi-ashteapta, ce fac - stau acolo sa mai fumez o tigara si sa ma uit la statia de purificare a apei cum sta de beton chiar in buza padurii, printre primii copaci din ea. are doua corpuri scunde dreptunghiulare, acoperisul fara sharpanta e acoperit tot de panouri si linga ea au facut ca un drum de bolovani care se termina intr un iaz traversat de o punte de bolovani ingramaditi pur si simplu acolo, neprinsi cu nimic. totul e inconjurat de un gard verzui cu ochiuri de sirma duminica cind incepe sa se faca noapte.
este asa de frumoasa statia de purificare a apei din satul nostru!
doar daca mi se intimpla intr o seara de asta proasta de duminica sa intru cu adevarat in sat, in loc sa merg acasa prin spatele caselor, sa intru deci in sat si sa vad intr o seara de asta galbuie un pushti chinuind skate ul pe linga bazinul din piata pustie de linga biserica imi dau seama ce singuratate criminala totusi, de nesuportat. poate am mai zis asta, aproape sigur, dar e in a dooa jumatate a lui noiembrie treci cu cei doi caini prin sat pe la patru in semiintuneric galbui si cum treci printre case auzi din urma cum se inchid succesiv obloane - este ceva foarte, asa, penitenciar, cum ma opresc in mijlocul drumului fara sa mai stiu de mine si ma trezesc cu cainii uitindu se din shezi la mine cu ochi de caine. simt ca este multa damnare si mult blestem.
animalele gregare, de haita, turma, gang, macar nu supravietuiesc singure, mor.
dar, in fine, asta a fost duminica acum doo saptamani.
soarecii. pe epoca asta am anual soareci in casa, se trag din campuri dupa ce se strange recolta. dar in anii trecuti ucideam doi-trei pe sezon, anul asta e ceva foarte din apocalipsa le-am pierdut numarul efectiv , nici macar pe cei aruncati afara in viata nu-i mai pot numara. urinam zilele trecute in wc de serviciu, care e f stramt, cind ma trezesc cu unul ca iese dupa wc si fuge dezorientat spre mine. i am bagat un spitz de s a prelins pe perete, dar sunt totusi un om sensibil nu pot sa fac asta zilnic, cum a fost azi de l am loat pe altul cu tomberon cu tot sa l scot in fata si cind a iesit a dat sa fuga inapoi in casa, i am dat un spitz si aia a fost, dar nu pot totusi sa fac asta zilnic. azi am trimes trei in treaba lor. incep sa am ganduri negre, nu se poate asa.
iar in noaptea asta am stat pe chat cu distrusii florin madutza si hit grrl. mno, despre ce, isi scoate un critic literar roman o carte de povestiri si am ris toata ziua cu discutia secreta ca era clip cu monica barladeanu citind din povestiri, iar la un moment dat zicea ~cu riscul oricarei implicari din partea tristetii numaidecat invocate de tine...~
cristian tzantzareanu, vrind sa faca un pas mai departe si sa traiasca, ce o mai insemna si asta, textul, i a facut si el un clip
hit a fost sedusa cind a vazut ca am recunoscut melodia de pe fundalul lecturii lui tzantzareanu, asta
ce am mai facut, mi am exprimat o preferinta personala pt lectura lui tzantzareanu, si apoi am avansat ideea ca gabi cotabitza trebuie sa fi futut f mult si nu neaparat cu ajutorul faptului ca era solist, sunt convins ca ar fi futut comparabil si fara, pare genul de baiat care stie cum sa micsoreze lumina intr o camera, intoxicant...
de la asta ca cine ne a mai impresionat copii fiind,asta, apoi mai multi, mihaela runceanu, oana sarbu, sanda ladosi,plm, ala orb cu eternitate nu a intrat pt ca, are dreptate hit, fiind orb prea era numar de circ.
in fine, despre deja clivajul dintre noi si bogdan cosa sau andrei dosa, care din pacate vor ramine ologi sentimental si nu vor sti ce stim noi, desi noi stim ce stiu ei...vine batrinetea verzuie pe o martzoaga gen...
ce am mai facut, dintr o viata full de sah si politica maduta a pus niste piese f decalate de noi si ne am dat seama ca e mai in virsta (ca a si inceput sa vbeasca de maiak, de astea), am mai baut, le am impartasit ca cinema ro are un singur intro de geniu, nu poti sa nu ramai in continuare la film daca vezi intro ala de geniu cu estetica santierului si muzica si tot
din viata lor de sah si singuratate hit si madutza au inceput sa discute despre piesa alora de cinta cu inna, aia cu merg singurel pe drum, care la mine n a intrat cine stie ce, dar zicea madutza ca asa era cind era in liceu, pai da ca toata lumea, si eu doar ca n aveam casti ca n aveam bani si nici acum nu prea intra la mine personal ca eu merg singurel pe drum dar cu cei doi caini si prin padure si nu prea intra casti si astea. pai da, ca, stau si ma gandesc, eu scriu mereu ca si cum as fi singur dar uite ca e plecata ruxandra in sardinia, sta pe o strada cu caini mari in fiecare curte, si eu daca de fapt as sta singur cu adevarat in cite zile as innebuni oare, deci nu doar ca sa merg singurel pe drum cu cei doi caini dar sa vin acasa din padure seara cu cainii, sa aprind lumina, sa le dau mincare si apa, sa mi desfac o bere, sa ma pun la calc, sa ma duc la culcare, cred ca as innebuni in foarte putine zile
la sfarsit s au dus la hochei, eu le am pus un bogardo de final si am ramas sa ma mai gandesc
Sunday, September 28, 2014
Cîte ceva despre întîlnirile mele cu Securitatea...
Pe la patru îmi pun ochelarii de protecție și ies să tund iarba. Mașina pornește greu, sunt lac de sudoare pînă să fi început măcar treaba. Ambalez grăbit de cîteva ori, pînă simt crampe în stomac de la aplecat și tras - a ieșit și soarele din nori, sunt cam contra timpului, dă doamne să nu ploo. Cînd pornește motorul vuind în toată valea intru cu ea în iarbă împingînd-o greu, ca pe un plug, nu pot să accelerez că se blochează - e și un sport bun, te asuzi ca altceva.
Mă opresc la un moment dat sprijinit în mașină, îi tai motorul ca să curăț iarba prinsă de lame. Nu mă gîndesc la nimic de jumătate de oră, creierul se odihnește. Cum stăteam aplecat deasupra mașinii în fundul grădinii, aud din casă rîsul proaspăt al Ruxandrei
„Ce e tu?”, strig punîndu-mi mîna pavăză la frunte.
Gudrun a fugit speriată în tufe cînd am pornit mașina, acum doarme probabil acolo.
Nu mă aude Ruxandra.
Mă duc în lene pînă pe terasă. Are căștile, de aia.
Bat în geam să mă audă, se sperie. Adon începe să latre și atunci se dublu-sperie.
O întreb ce face, de ce rîde, e pe Discuția Secretă.
Discuția Secretă este un chat pe fb căruia i-am pus numele așa dintr-o proorocire sau din proastă inspirație, avînd în vedere ce aveam sp aflu azi. I-am pus numele așa într-o vreme cînd eram pe clubliterar și era revoluție acolo, nu mai știu exact ce se întîmplase, iar ca să alimenteze și mai mult Țupa mima o paranoia pe securiști, că de ce i se pune cu obstinare același comentariu cuiva orice ar posta etc. Cineva i-a spus la Țupa să nu mai vbească așa lejer despre lucrurile astea că-i păcat de el că-i tînăr și după aia eu am început să le zic la pretenari să nu mai scriem lucruri pe forum că vede Țupa, să discutăm ce avem de discutat la noi, pe Discuția Secretă. De aici deci proorocire, numele și ce a mai fost.
Zice Ruxandra că toți de pe Discuție au fost scoși de Cîntăreț la un ceai și că toți sunt agenți acoperiți.
Dau din mînă a lehamite (ce agenți să facă loserii mei?), o rog să le transmită să nu se combine cu Securitatea pt că nu e James Bond, e funcționărie și hîrțogăreală, plus că scriitorul trebuie să rămînă un om liber, după care mă întorc la mașină prin soare, pornesc motorul și mă bag în iarbă.
Deci toți sunt securiști.
Despre Cîntăreț (o să-i spunem deocamdată așa) se știa de mult timp că este, nici nu se ascundea. Ce se întîmplase de fapt, unul din pretenari, o să-i spunem deocamdată Grasul, pusese un link la un blog, în care un ziarist de la Gândul povestea cum a fost racolat de Cîntăreț. După care Grasul i-a rugat pe toți să fie atenți cînd îi mai cheamă Cîntărețul la ceai.
Merge greu fără accelerație împing la ea ca la plung și mîinile asudate îmi alunecă pe coarne, m-am umplut deja de bătături. Mai iau și cîte un cuib de cîrtiță de cînd s-a stricat ăla de le gonea, aparatul ăla. Toate se strică. Mai demult am loat capul la o cîrtiță cînd tundeam iarba, l-am văzut în iarbă în spatele meu și fără să-mi dau seama ce este l-am ridicat și cînd am văzut cap cu ochi și ceva ca niște lopătari mari l-am aruncat așa din zvîcnitură de a făcut ditamai bolta. Atunci și-a găsit să scoată capul afară, cînd jap! treceam eu cu mașina de tuns.
Se pare că Cîntărețul are o rutină, așa cum Brad Pitt în Jesse James îi chema pe loseri la o plimbare care însemna că-i lichidează, Cîntărețul are tabietul ăsta că dacă vrea să te racoleze te invită într-o ceainărie. A zis și Grasul că, exact ca și pe ăla de la Gândul, și pe el tot în ceainărie l-a chemat. Și pe toți de pe Discuție. Ceea ce mă face să mă gîndesc la un băiat de pe discuție, o să îi spunem deocamdată Vraciul pulii, care tot așa cu ceaiuri cu astea, e un mare pasionat de ceaiuri și la un moment dat a și zis că ar vrea să-și deschidă o ”ceainărie”.
Nu l-am cunoscut prea bine pe Cîntăreț, știu doar că nu îmi prea plăceau poeziile lui de pe club și la un moment dat cînd într-o poezie în care era părăsit a dat-o magistral ceva gen ”alții manîncă acum din omleta care îți plăcea așa mult” n-am mai suportat și i-am strigat că nu are nici un talent. Cum să amesteci mîncarea, omleta, cu părăsiri, astea.
Ăștia la Securitate își fac toți formații și se supără dacă îi contești ca talent. Dacă nu mă înșel a fost un scandal cu Robert Turcescu și Eurovision.
Pînă termin nu mă mai gîndesc la nimic. Dau cu mașina printre trandafiri scuipînd iarbă umedă cumva spre stînga și îmi amintesc că un prieten f apropiat la un moment dat, o să-i spunem deocamdată Doctorul, întreținea o relație destul de apropiată cu Cîntărețul. Nu se poate așa ceva, mai bine nu mă gîndesc.Toți sau aproape toți.
S-a întunecat, e sfertul ăla de ora dintre seară și noapte, de posomorală, spectralitate. I-am spus la un moment dat unui prieten, o să-i spunem deocamdată Mastercard, că aici, în Weiten, chiar și pe cea mai proastă vreme, chiar și dacă a plouat toată ziua și au fost nori pînă la pămînt, soarele tot sparge pe seară, macar la apus și tot iese, măcar și pentru două minute.
Azi n-a fost cazul, a fost soare de vară indiană, cum tot e de la începutul lunii încoace, și apusul s-a întins pe tot cerul, incendiar, glorios.
Și cum stau asudat în fund pe treptele terasei și fumez o țigară înainte să mă duc să mă spăl, în cap cu apusul întins pe tot cerul incendiar, din el vine revelația și în două secunde amintirile se succed flash după flash și se leagă electric între ele, frecîndu-se ca săbiile și luminîndu-se reciproc pînă ce mă fac să strig dîndu-mi cu palma peste frunte ”STAI FRATE AȘA, CĂ NU-I AȘA!!!!”.
Vor să mă suprime. Și nu m-ar mira să fie de la poezia aia, aia cu omleta. Se pare că se irită dacă-i ataci la talent.
Cheia e la cel mai bun prieten al Cîntărețului, încă de pe vremea clubului, un tip care mai bîntuie și pe Discuția Secretă. O să-i spunem deocamdată ochelaristul.
Păi da: eram acum cîțiva ani în București? Eram.Îmi dădusem întîlnire cu Grasul, Ochelaristul, nu mai știu cine și alt prieten mai vechi, o să-i spunem deocamdată Titu, de la idolul lui, Titu Maiorescu? Dădusem.
Intru pe terasă mă așez, începe să vină lumea,pînă la urmă vin toți în afară de Ochelarist. La un moment dat mă duc să mă piș,și cum mergeam mai spre adîncul terasei pe cine văd la o masă în aparte? Pe Ochelarist, bea o bere cu Cîntărețul,dar ca și cum ar fi băut un ceai...În fine ”salut bă Ochelaristule, ce faci? ce faci Cîntărețule?”, amîndoi fîstîciți că bine, că nu știu ce...Păi hai la masă, nu trebuia să ne vedem? A, că da, haide la masă să stăm toți, dar se mișcau ca în reluare. Ajungem în sfîrșit la masă și cînd i-l prezint pe Cîntăreț lui Titu, Titu fiind singurul de la acea masă care nu îl cunoștea, dumnezeu îmi dă intuiția bunăde a fi fair cum sunt mereu, așa că îi spun: ”Dragul meu Titu, acesta este Cîntărețul, care este securist.” Atunci Cîntărețului i-a căzut fața, deși pe club îi făceam mereu glume pe tema asta, și după ce a mai băut o bere, a plecat.
Ce cred eu - în noaptea aia ar fi trebuit să aștepte pînă plecau toți și întîrziind cu mine la încă o bere să mă suprime. Norocul meu a fost, primo, că l-am chemat pe Titu, care nu pleacăașa devreme de la masă, și, secundo, că l-am desvăluit straight în secunda 1 pe Cîntăreț.
Deci: dacă te cheamăla ceai te racoleză, dacă la bere te suprimă.
Ziaristul de la Gândul spune că Cîntărețulîl chemase inițial la bere și totuși, nu se știe cum, au ajuns la ceai...
Deci așa, Ochelaristule,stăteai la aparte să mă suprimi. Încă de acum cîțiva ani.
Anul acesta însă, an în care mi-a apărut cartea de povestiri Boddah speriat, mă trezesc cu Ochelaristul că fii atent îmi cumpăr din Germania un Audi cu pilot automat hai să ne vedem și noi ca niște vechi prieteni, nu știu ce. Eu, sigur Ochelaristule cum nu, te aștept cu mult drag...E de prisos să adaug că a venit, în noaptea aia am băut pe terasăși a doua zi,cînd trebuia să mergem în Luxemburg, ce a făcut: cum a ieșit din pe ușă s-a întors și mi-a făcut o poză în fața casei în așa fel încît să prindă și numărul și topografia camerelor așa cum se prezintă la exterior.
A plecat intempestiv, cu toate datele luate. Mă gîndesc acum că a pus microfoane în dormitor, fără să se gîndească că e cameră de oaspeți și nu-i va auzi decît, cel mult, pe viitorii oaspeți, adică pe Mastercard șoptind probabil tînguiri de dragoste prietenei sale, căreia o să-i spunem deocamdată Pămînt-Românesc.
Mi-am stins țigara, m-am dezbrăcat de hainele de lucru pline de iarba în hol și, intrînd în casă preocupat, am chemat cățeii și le-am dat niște treaturi mici de dresaj așezat între ei pe podea, fără să-mi dau seama că nu-s draperiile trase și mă vede lumea de pe drum cum stau între cîini în chiloți.
Era noapte deja, la televizor era emisiunea Infractorii, în care prezentatorul, un fost polițist mai pedant, spunea ”ne vom ocupa, în această ediție, de cei care aud voci ce le recomandă să comită acte antisociale.”
Ochelaristule, vroiam doar să știți că știu.
It's on
Sunday, December 22, 2013
Cum am văzut lupul şi ce o să fac cu asta
M-am sculat fericit că intru în concediu, îmi apar povestirile şi apoi am cîteva luni în care să termin şi romănaşul, în plină forţă creativă deci, m-am sculat şi nu mă mai durea nici capul, iar jos Adon mîncase un glob căzut din brad şi acum stătea întins lîngă uşa dinspre terasă că dacă mergem în pădure sau ce facem.
Ce am făcut, am băut cafea şi suc de portocale, 2 ţigări, am mîncat o brioşă şi mi-am loat bocancii şi plovărul verde cu ochiuri mai largi şi fleece-coat cu blană pentru că mă mişc mai uşor în ea plus că uit să-mi iau şerveţele şi atunci mă mai şterg pe ea dacă suflu nasul, aşa că nu mi-am loat haina de oraş care e şi cam grea pt pădure.
Cînd am ieşit mi-am dat seama că bate vîntul şi e frig, aşa că m-am întors şi după mănuşi.Am luat-o pe cîmp repede ca să mă încălzesc şi să ajung cît mai repede în pădure, să nu-mi mai bată vîntul aşa în faţă şi să mă usture.
Aseară i-am scris la Ciprian că îmi spusese de curînd că vrea să se dea şi el cu Brut pentru că îi plăcuse cînd mă dădeam eu, dar eu nu mai ţineam minte să mă fi dat vreodată cu Brut pînă am fost aseară la Auchan şi am văzut un stick şi mi-am adus aminte că cum să nu, m-am dat aproape un an cît stăteam în Clausen şi m-a năucit o senzaţie de stranietate cum să te dai un an şi să nu mai ştii că te-ai dat şi nici de ce te-ai oprit. Mi-am luat şi eu, dar nu cum i-am loat lui (cel verde, cu care mă dădeam, ci altul, cu mosc).În fine, i-am zis că mi-am mai loat o jachetă cu nasturi la două rînduri şi o pereche de pantaloni de lînă, dar ce mi-am loat şi vroiam de foarte mult timp pentru că nu am mai avut de cînd eram mic, mi-am luat cămaşă albă. El mi-a zis că a rămas la blugi lucioşi şi tricouri şi că poate ar trebui să schimbe şi eu i-am zis că da, ar trebuie să aducă hainele mai spre vîrsta lui şi aşa este cum zic eu.
M-am oprit să mă şterg de noroiul de pe cîmp pe un bolovan. Frate, bătea vîntul ca altceva, m-am bucurat cînd am intrat în pădure de l-a mai potolit. Cînd am coborît povîrnişul m-am trezit că Adon trece pe lîngă mine venind din spate în mare iureş şi apoi a pus o frînă de asta stîngace în frunze de am început să rîd pentru că e ciudat să vezi animalele cînd îşi pierd controlul cum îşi pierduse el că a loat-o prea repede şi aşa. S-a uitat la mine şi a început să alerge delabrat în cercuri, depărtîndu-şi picioarele din faţă în posturi de invitaţii la joacă. El fiind un fel de akita face asta f rar şi e f preţios cînd face, aşa că am loat-o şi eu la fugă pe cărare şi ne-am alergat o vreme, după care am coborît spre Maria Croon, la moară. După ce am trecut rîul m-am băgat în adăpost să stau pe bancă cît fumez o ţigară. Mă uitam la Adon cum stătea întins lîngă mine şi cînd l-am văzut că-şi relaxează fălcile şi îşi ridică puţin capul m-am uitat unde se uita şi era un biciclist care a trecut şi el rîul şi după aia s-a oprit să se uite cu o mînă în şold la apă, cu spatele spre adăpost şi fără să ne fi văzut. M-am gîndit să ies de acolo ca să nu-l sperii dacă se întoarce cumva spre noi şi ne vede privindu-l în tăcere, unul cenuşiu, blănos, întins pe burtă, cu ochii ca ambra şi celălalt cu blana cenuşie pe el, bărbos, cu privirea de reptilă a celui care nu are nici o treabă cu nimeni pe lumea asta şi nu ştie să scrie într-un formular ce vîrstă are mama, ce vîrstă are fratele, ce vîrstă avea tata etc. Am ieşit deci din adăpost şi cînd l-a văzut pe Adon apărînd din spate şi privindu-l scurt dintr-o parte biciclistul a ţipat scurt dar s-a recompus imediat şi a dat năuc din mînă că din adăpost venim? Inteligent, s-a prins repede. Ne-am despărţit după ce l-a mîngîiat şi eu m-am dus spre izvor.
Toamna, iarna, cînd nu e plin de tufe şi căcaturi mai pot să ies de pe potecă, aşa că m-am căţărat pe pietrele de la izvor şi am urcat panta cu Adon calculîndu-şi calm drumul în spate. Am dat într-un desiş de mi-am loat cîteva ramuri peste faţă, pe urmă am ajuns gîfîind într-un luminiş unde m-am pişat şi pînă la urmă am văzut că se întunecă şi i-am zis la cîine să ne întoarcem că mergem altădată pe acolo. Ne-am întors deci deasupra izvorului. Mi-era cam tîrşă la coborît panta, mi-era că o să alunecăm pe frunze şi aşa, aşa că i-am zis la Adon să stea în spatele meu undeva şi m-am aplecat să mă leg mai bine la şireturi măcar.
Cum stăteam aplecat, am auzit nişte crengi troznind şi m-am întors scurt de am mai apucat să văd o coadă cenuşie pe nişte picioare înalte dispărînd dintr-un boschet în desiş. Ignorînd raţiunea care-mi zicea că ce am văzut avea de doo ori înălţimea lui Adonis, ignorîndu-mi sufletul adevărat, care nu a ieşit niciodată din peşteră şi care îmi spunea că ce am văzut a fost lup, mi-am spus "a fugit cîinele după ceva", dar cîinele mă depăşise vertiginos şi mai făcu cîţiva paşi cu pieptul bombat, coada mîngîindu-i spinarea cu vîrful şi urechile aduse în faţă. După care s-a oprit îmbăţoşat, încordat, taurin, amuşinînd fără să scoată cel mai mic sunet. O fi fost cîine, mi-am zis, dar era lup, lup, lup, şi cîinele meu ştia şi sufletul meu ştia şi părul care mi se aşeza la loc în cap, pe gît şi pe braţe ştiau. Heart skipped a beat gen. Am mai stat cîteva minute pe loc să văd dacă nu-şi cheamă careva cîinele ăla care nu scosese nici cel mai mic sunte cît ne învîrtisem pe lîngă boschetul din care fugise doar pentru a ţîşni cînd mi-am întors spatele. Doar că nu era cîine. O fi cîine singur, pierdut, m-am gîndit, doar că mintea mea ştie că nu aşa s-ar purta şi părul care mi se aşezase la loc ştia că e lup. Ne-am coborît uşor panta, mai uşor decît mă temeam şi ne-am dus acasă.
I-am vorbit tot drumul lui Adon, l-am lăudat că a fost curajos şi înţelept să nu se ducă după aia ce o fi fost, i-am explicat că pînă la urmă de ce nu, chiar dacă Germania nu are lupi nu ar fi fost nimic pentru ăla de l-am văzut să fi venit în Saarland din Polonia sau Cehia gen.
Am intrat în sufragerie brusc, mi-am scos tricoul leoarcă de pe mine şi i-am zis la Ruxandra să dea un search cu populaţia de lupi a Germaniei şi primul rezultat a fost un articol din tabloidul daily mail despre lupii din est care are roaming pădurile din vest, dar al doilea spunea că în Germania sunt 150 de lupi. Dar la căutare pe lupi în Saarland am văzut că sunt de fapt f aproape, practic sunt la uşa mea – un tip de 80 care înainte era formator de comandouri are rezervaţie de lupi undeva în localitatea vecină şi mîine mă duc s-o văd că se poate vizita oricînd şi într-una din zilele cînd face vizite ghidate o să mă duc şi poate că o să depăşesc spaima de a părea nebun şi o să-l întreb cînd şi-a numărat ultima oară lupii şi dacă i-au ieşit la numărătoare.
Iar ce o să fac eu cu asta, evident că o să folosesc în romănaş, dar dacă o dăm în lupi şi din astea păi îmi fac şi eu fratele meu praştie, îmi cumpăr şi eu cuţit şi îmi iau şi eu bîtă mai lejeră, nu?
(ce am mai făcut după aia, m-am dus între canapele, unde doarme adon şi fără să-l mîngîi m-am întins lîngă el să-l mai laud că cecîine bun şi el se lingea amănunţit pe labe după noroi şi duş şi uneori se opre ca să se uite în ochii mei şi cînd a terminat şi-a împins capul în braţule meu cum se lăsa pe o parte ca să se culce şi am mai stat aşa şi la un moment dat am aţipit şi eu şi pe urmă ne-am trezit deodată şi el s-a întors cu burta în sus şi a început săse întindă să scheuane şi să dea din labe şi eu îl scărpinam pe piept înjurîndu-mă că iar am aţipit la cîine beţivii ca şi cum ar fi în coteţ nu pe saltea între canapele iarna cu lumini în geam şi în pom şi aşa mai departe)
Thursday, March 21, 2013
lesa imaginară din capul său
am mai pus clipul ăsta îl reiau ca să-ţi atrag atenţia la ceva.la 1:17 dau drumul la lesa din mînă şi adonis înghite în sec de parca presiunea camerei puse pe el s-ar multiplica cu 10. la 1:39 îi desprind lesa de zgardă şi se ridică instant să plece ca să scape odată de holocaustul camerei dar eu îi zic să stea. este principiul lesei imaginare şi exemplifică, mi se pare, perfect de ce lucrul în lesă este sfînt şi este cheia pentru acel "stai" pe care-l căutăm.
ţi-am mai spus că pentru "stai" s-ar putea să vrei să-ţi iei o lesă de aia de pînză lungă (cred că e la orice pet-shop).
nu ştiu pt că eu nu am avut niciodată aşa ceva, dar asta e pt că în capul meu cînd lucrez cu adonis sau cu alţi cîini pe care i-am avut sau cu cîinii ruxandrei, sună melo, dar în afară de linişte şi adonis nu mai e nimic - gardul viu din grădină este o culoare,vecinii din cealaltă grădină, eventual, sunt o culoare. ca în marile arte marţiale, lucru cu cîinele presupune, cred, în primul rînd fascinaţie, a ta faţă de mişcările lui, care citite corect sunt starea minţii lui şi a inimii lui, şi fascinaţia aduce în mod natural superconcentrare şi fluiditate
înţelegem prin be water my friend, că trebuie să fim el, adonis sau cum o cheama pe a ta:). este un exerciţiu magnific de empatie mai ales dacă eşti scriitor şi ai fost fotbalist, dar avantajele sunt efectiv pragmatice: o mie de sfaturi despre paşii în lucrul cu cîinele go wrong pe teren, nici un exemplar nu se poartă ca altul la fel de adevărat cum nici o frunză nu cade ca alta şi atunci de unde aroganţa sfaturilor:) ele sunt doar outlineuri arogante dar ce te salvează pe teren este pînă la urmă fascinaţia care e concentrare pentru că doar aşa poţi anticipa exact momentul în care se pregăteşte să se ridice din culcat şi tu să sari de la 10 metri şi să-i spui fără agitaţie doar cu interdicţie formulată clar "ne-ne-ne" ca şi cum l-ai lovi de trei ori cu degetele în vîrful nasului.
dar poate şi mai bine iei o lesa lungă şi ce faci: ai pus căţelul în culcat (pînă la momentul ăsta ai realizat culcat, care poţi să vezi în orice clip) şi îi dai "stai" - o greşeală pe care am făcut-o eu şi ţi-o transmit şi ţie ca pe un hiv mic: "stai" ar trebui să se facă din picioare şi e pt oprire scurtă din mers, pt aşteptat în culcat ar trebui, natural, "aşteaptă". eu am zis "stai" la amîndoo, ceea ce e o monstruozitate,o ţărănie şi un mare faux-pas, dar asta e îmi funcţionează f bine şi aşa:).
deci l-ai pus în culcat şi îi dai "stai" (sau "aşteaptă" dacă ţii neapărat la el şi ţi-e milă). progresiv, folosindu-te de faptul că lesa ta este f lungă, te depărtezi cu spatele şi la fiecare tendinţă de a se ridica (be water) îl corijezi scurt, dar (be water) în chiar momentul ăla, snap, altfel ai ratat, te întorci lîngă el, îl pui la loc o iei de la cap fără probleme căci e primăvară e frumos afară şi nu ne irităm. revii intermitent pt recompense, nici o grabă. ar trebui ca treptat, zile, săptămîni, nu abuza de el, fă şedinţe scurte, să ajungi la capătul lesei şi atunci foarte fluid, neapărat ca o continuare firească şi ca pe neobservate să laşi lesa din mînă. ce va funcţiona de acolo este imprintul lesei din capul lui, ca la 1:17 din video, pe care simte ca o are. odată cu progresia în spaţiu creşti progresia în timp (durata în care trebuie să stea în "aşteaptă"). la sfîrşitul exerciţiului l-ai loat cu tine pînă la pîine, îl laşi în uşă printre motociclete şi maşini (legat totuşi iniţial) şi îi spui "aşteaptă", te duci să iei pîine şi dacă e o fată mai aşa la tejghea îţi dă şi numărul ei de tel după ce o vede cum stă de cuminte frumoasa de ea dar ce rasă e şi cum o cheamă?
eu am avut parte numai de cîini excelenţi şi am lucrat din instinct, fără proptele (şi ce s-a ales din asta,o mie de amintiri frumoase şi foarte multe greşeli de educaţie)şi am ajuns să-mi dau seama că pînă la urmă chiar şi cu ce dispreţuiam eu (clicker, lesa lunga, choke-chain:) btw să nu te apuci ever cu choke chain dacă n-ai încercat înainte martingale-chain,care este o variantă intermediară şi face minuni, dacă vrei şi doamne fereşte o să fie nevoie îmi zici pe privat) nu se anulează o clipă chi ul exerciţiului, orice atîta timp cît te poţi imagina cu mîinile goale şi un produs altul decît al speciei tale cu care trebuie să ajungi,prin altă concentrare decît o faci cu specia ta egală ţie, la un rezultat bun.
încearcă exerciţiile de fascinaţie spre concentrare cu asta
cocu e deştept, zice lucruri bune şi lucrează des cu pui ca a ta sunt tone pe you tube doar că-s multe tăiate aiurea, exact înaintea concluziei şi aşa. dar pt prima oară dă mute la clip şi uită-te doar la pui şi după aia ascultă ce zice şi mai vezi ce clipuri mai are.
în ce mă priveşte m-am hotărît că după ce trece adon pe partea cealaltă şi îl ard pe rug în grădină îmi iau beauceron indiferent cît ar da din gură ruxandra, care vrea ciobănesc australian şi alţi cîini de circ. este varianta logică, sunt aproape de franţa,m-am uitat pe le boin coin, un beauceron e preferabil şi la preţ şi ca siguranţa unui cîine mai aproape de ce ar trebui să fie. singurul ei argument e că îi este frică de el, dar dacă aş sta să număr de cîţi cîini i-a fost frică cu care am împrietenit-o de ajungea în zece minute să le facă cumpăna pe cap.
în fine
good luck till next time!
Monday, March 4, 2013
trec cocorii sau gîştele (care este tot îndrumar)
probabil ştii de povestirea big two-hearted river, cea în care se întoarce nick adams zdrenţe din ww1 şi se duce la pescuit, de e toată povestirea cu cum umblă, îşi face cort, a dooa zi pescuieşte etc. aşa şi eu :), sunt lucruri despre care nu se poate vorbi şi mai bine faci, vorba lui duţi, pasteluri (catatonice descrieri de natură, spuneam, dacă îmi permiţi, într-un loc, tot aia).
a ieşit soare de cîteva zile, în ultimele trei am tot ieşit cu adonis, azi îl iau pe la prînz cu gînd să merg la castel dacă e drum bun pe cîmp. nu e drum bun, mai să-mi rămînă bocancii în noroi la fiecare pas la un moment dat. e acelaşi drum care vara e plin de praf şi tare ca altceva (cu pietricele, spaima fotbalului cînd eram mici), trece printre doo cîmpuri maronii acum, gălbui de la cotoarele împrăştiate peste tot. primăvara e rapiţă fosforescentă, o culoare electrică de te dor ochii, cred că galben, şi vara îmi creşte pînă la umăr ce cred că-i grîu, verde, înalt şi cu spice.
am avut o căţea, saşa, care era maniacă pe curăţenie, sărea peste băltoace ca o gazelă şi aşa mai departe. dacă era neapărat nevoie să treacă prin apă, o făcea cu o scîrbă greu de descris, păşind ca şi anchilozată şi scuturînd din labe după fiecare pas - uneori semăn cu ea. adonis vine mai dinspre rugby, atacă lucrurile frontal prin placaj şi cînd îl bag în duş e negru pînă sub bărbie - alteori semăn cu adonis.
intru în pădure pe drumul spre capelă, cu gîndul să cobor pe acolo, trec podul şi urc spre castel. sus pe coastă se văd casele din freudenburg, cu curţile care coboară pînă în pădure, unde au cîte o poartă mică de lemn, ca pt intrarea din spate aşa. ce-au făcut ei cao regie, ca să-ţi zic, pînă la capelă sunt, din loc în loc, regulat, icoane gen, picturi naive pe lemn, gotice aşa la personaje dar pe un fond albastru foarte gay (în sensul bun al cuvîntului), cu drumul crucii, răstignirea şi aşa şi în dreptul capelei, care e mică între două stînci mari înverzite, e cu el în mormînt învelit pînă la cap în pansamente. şi aia e ultima. prima oară cînd am găsit drumul ăsta era seară tîrziu, iarna şi oricum aveam o frică mai specială de pădure şi să nu mă prindă întunericul şi cînd am văzut capela şi pe urmă două de astea am zis "hai bă adonis să mergem mai bine acasă" şi m-am întors prin freudenburg am zis "îmi bag pula-n el de cîmp merg prin sat că-s lumini şi se întoarce lumea de prin oraş mai trece cîte o maşină etc".
acum e altceva, sunt ca la mine şi dacă mă uit în jos văd deja prima răspîntie, nici nu se vede pămîntul de frunze care acolo nu par uscate, par aurii, roşcate cum cade lumina pe ele. e lumină multă, n-au făcut copacii frunze. de unde ştii dacă e toamnă sau primăvară dacă n-ai şti. mă uit cu coada ochiului în spate şi apuc să văd scurt printre copaci doi bătrîni. ies din drum repede cu adonis după mine, o iau la fugă, ne strecurăm printre doo stînci şi mă ascund după una. adonis rămîne la vedere. îi arăt cu degetul stînca cealaltă şi se duce. îi fac semn de şezi şi stai. e cool dresajul prin semne ca să faci faze de astea mai de apaşi şi e simplu, la orice comandă îi faci asociezi un semn, mereu la fel şi făcut de fiecare dată cînd dai comanda (dar să şi fie sugestiv aşa) şi după un timp, cînd stăpîneşte bine vocal, încerci prin semne şi s-ar putea să te trezeşti că, gata, este cîine poliţist. şi fluieratul foarte low pt chemat e de apaşi şi mişto, plus că uite - mai are chef să iasă la 2 noaptea, îi dau drumul în grădină şi, dacă văd că nu vine, ies pe terasă şi-l fluier f.f.încet de nu se aude nici în dormitor şi nici vorbă la vecini şi după cîteva secunde (40-50:) ) îl aud tropăind uşor pe dunga de beton trasă pe toată lungimea grădinii.
îi fac deci semn să stea acolo şi-mi scot puţin capul de după stîncă. la fix, tocmai trec prin dreptul meu, vorbesc ceva şi parcă se uită spre noi, m-or fi văzut înainte să apuc să sar într-o parte din drum şi să mă ascund. mă trag înapoi în spatele pietrei şi aştept o vreme, mă pun în fund şi-mi aprind o ţigară. adonis dă să iasă la un moment dat, dar îi fac semn să stea acolo.
drumul normal spre castel e ca un ca un R care coboară un deluşor, după care treci un pod şi-l urci pe celălalt. între linia dreaptă din R şi restul sunt şanţuri de astea ca cele lăsate de torenţi şi e destul de abrupt, plus stînci. dau să văd cît pot coborî, cu adonis după mine. la tot cinci paşi îi zic "stai" şi verific eu drumul, după care îl las să vină - nu pot insista destul pe cît de importantă e asta cu "stai". parcî-i om mare cum îşi alege drumul, îl vezi pe cîte un bolovan mai mare cum se uită în jos cu capul într-o parte şi apoi sare în lateral, unde se opreşte pe o rădăcină de copac, de acolo uşor în diagonală pe o buză mică de pămînt şi tot aşa, parcă-i capră. şi nu coboară niciodată cum am coborît eu - de altfel cînd mă duc să mă piş se opreşte lîng mine, aşteaptă să termin, după care trece şi se pişă peste unde am făcut eu invariabil (apropo de asta, m ai intrebat cu urinatul. scoate o afara f des, banuiesc ca nu puteti cam la tot 2-3 ore pina seara, cind trebuie scoasa la juma de ora dupa ce a mincat si apoi sa nu mai primească. mai stiintific, daca ai cusca pt ea sau daca vrei sa iei, trebuie sa fie cit sa se poata intinde dar nu mai mult si dupa masa o bagi in cusca si o lasi juma de ora si o scoti - deci scos la trezit, mincare, juma de ora cusca, scos, lasat liber prin casa, cusca, scos - cind nu sunteti acasa, cusca, oricum e mai bine ca sa nu plinga si sa nu strice. de asemenea, tinut sub observatie si cind o vezi ca incepe sa mearga agitat, cu nasul pe jos, o iei in brate si fugi afara unde ai rabdare daca poti pina face. nu i usor:).in principiu cind o scoti afara ai rabdare ia ti si cite o ora timp si daca face nu pierde prilejul laud o la extrem fara rusine. cind face in casa curata repede si f bine locul, cu ceva care miroase tare si mai ales nu tipa la ea si nu baga in fecale sau ce prostii se mai vbesc pt ca atunci se prinde cum sa te manevreze si o sa faca mereu la revolta. i am dat irinei un link, e tratat si acolo subiectul mai pe larg numai ca omului ii e usor sa vebasca e cu ei toata ziua, tu adapateaza si tu cum poti, oricum s ar putea sa se prinda repede si fara cusca si fara nimic doar cu rabdare afara pina face si laudat). pe urmă mi se pare aiurea să mai cobor aşa, pentru că doar scurtez drumul şi nu vreau să-l scurtez. mă sui înapoi apucîndu-mă de crengi şi tot felul, cu cîinele după mine.
mă mai opresc de o ţigară după ce trec podul. e un loc cu doo băncuţe, mă aşez pe una şi-mi aprind ţigara, adonis vine de se culcă pe picioarele mele şi se uită în jur încet cu ochii de ambră rotunzi. e f. meditativ şi bătrîn. cînd se simte cu adevărat în formă are un stil că merge cinci metri, se opreşte şi se uită şmecheros cumva peste umăr gîfîind cu toată faţa şi cînd ai ajuns la juma de metru aşa, sare din loc extrem de pornit şi tot aşa. poţi să-ţi dai seama după faţă cînd e cu adevărat happy - adică nu ca vineri după-amiaza, cînd am ajuns la moară şi a început să fugă din senin în toate părţile şi apoi s-a trîntit pe burtă, asta e doar nebunia lui ahile şi cum se poartă cîinii happy în general şi ceva ce el a făcut de vreo cinci ori în doi ani (?) şi niciodată afară din casă. dar e doar nebunie, însă cum îmi stă acum pe labele de la picioare şi se uită în jur mişcîndu-şi uşor capul în semicerc, sigur e happy-happy. sunt nişte mesteceni (cred) în jur, albi şi desfrunziţi, cerul e încă senin dar soarele a început să pălească, cum mă întorc să mă uit. seara se face frig la loc, imediat după apus, dar mai e pînă la apus, deocamdata e ora aia din după-amiază în care păleşte. se aud nişte ţipete ciudate de pasăre şi adonis îşi saltă capul cu urechile ridicate. îl mîngîi pe spate, dar apoi mă gîndesc şi eu că ce pasăre o fi, de parcă aş şti oricum, şi mă uit prin crengi. nimic, dar se mai aud ţipetele şi după o vreme trece un stol de păsări călătoare care zboară în v. îi explic că sunt cocori, pt că ei zboară în v dar acasă îmi aduc aminte că gîştele zboară în v dar nu mai zic nimic. pe celălalt mal trec doi oameni. se uită la adonis şi la mine şi mă gîndesc că poate vroiau să stea la bănci dar şi ce să le fac. cîinele stă şi el cu capul alert şi ochii pe ei, poate le e frică de fapt, că are faţa aia de nu înţelegi ce-i cu el şi ce vrea. cînd stă uneori în şezi şi se uită mi se pare că e cîinele ăla din ghost dog, să te uiţi să-mi zici dacă nu-i aşa. trec podul, ne salutăm şi urcă spre castel. adonis începe să scîncească - înnebuneşte cînd stăm pe loc, ca şi mine, vrea să meargă şi să meargă. cînd mă ridic sare ca pe arcuri şi urcăm şi noi spre castel. e o potecă îngustă, nu avem loc unul lîngă celălalt şi îi văd doar umbra cum merge în spate. oricum merge des în spate (the four legs trotting behind se numeşte un capitol din lorenz, care e f bun pt cîini, deşi unii l-ar numi depăşit). urcăm dealul. i-a plăcut castelul de cînd l-am dus prima oară, chiar şi aşa fără tavan şi geamuri şi pardosele cum e. se uita în sus în awe cînd treceam pe lîngă zidurile mari de piatră, n-am mai văzut cîine aşa de atent la decor. e posibil să-l trateze ca pe o casă de vacanţă pt că mai demult au intrat doi oameni să vadă şi ei ruinele cînd eram cu el acolo şi i-a lătrat
cum nu face niciodată dacă nu e în casă. ergo. ne-am pus în singura cameră în care mai bătea soarele, de unde se văd pădurea şi dealurile de după faha, la stînga şi la dreapta intrarea în freudenburg şi primele case de pe deal iar în mijloc ca fundul unui lighean cîmpuri verzi tăiate de un drum naţional. m-am pus pe o piatră şi s-a culcat în spatele meu.era călduţ şi îl simţeam cum respiră. am stat şi la un moment dat m-am uitat peste umăr şi l-am surprins că se uita în sus cu ochii rotunzi, la zidurile castelului. "doamne, iartă-mă", m-am închinat şi i-am zis să mergem acasă pînă nu se apucă să-mi spună istoria conacului ăla prăpădit de baronaş de ţară, cu vreo două-trei sate în buzunar. oricum, îi place la castel şi cînd mă duc la balustradă să mă uit în vale şi vine lîngă mine de se uită şi el calm, mişcîndu-şi capul dinspre stînga spre dreapta, e clar că e happy 
cobor poteca înapoi, trec podul înapoi, o iau la dreapta pe sub un pîlc de brazi unde e deja întuneric. merg spre casă. uit iar să-i pun lesa cînd ajungem la cruce şi apuc doar să-l vădcînd se duce decis. "lasă mă crucea", apuc să fac o tentativă lungind cuvintele nespus, dar e deja acolo, ridică piciorul şi n-o iartă. "dă-te-n pula mea", zic şi întorc capul într-o parte. mergem spre grillplatz, după care se iese din pădure, o lom pe cîmp şi acasă. dar pînă la grillplatz ridic capul din pămînt şi văd în mijlocul drumului un cîine negru liber. adonis şi-a lăsat deja capul între umeri. "stai domne", strig uşor răguşit şi ajung la el exact cînd face un mare salt spectaculos dar mai mult pe loc mîrîind din gît ca altceva, ca moartea călare pe cal. un bătrîn cu şapcă cu plasă la spate vine în fugă de-i pune şi el lesa la ăla negru, ne salutăm complice şi trecem unul pe lîngă celălalt ţinînd la margine cîinii care-s amîndoi ca moartea călare pe cal cum se reped în spume cu picioarele din faţă ridicate de pe pămînt.
uite doi sloughi
a ieşit soare de cîteva zile, în ultimele trei am tot ieşit cu adonis, azi îl iau pe la prînz cu gînd să merg la castel dacă e drum bun pe cîmp. nu e drum bun, mai să-mi rămînă bocancii în noroi la fiecare pas la un moment dat. e acelaşi drum care vara e plin de praf şi tare ca altceva (cu pietricele, spaima fotbalului cînd eram mici), trece printre doo cîmpuri maronii acum, gălbui de la cotoarele împrăştiate peste tot. primăvara e rapiţă fosforescentă, o culoare electrică de te dor ochii, cred că galben, şi vara îmi creşte pînă la umăr ce cred că-i grîu, verde, înalt şi cu spice.
am avut o căţea, saşa, care era maniacă pe curăţenie, sărea peste băltoace ca o gazelă şi aşa mai departe. dacă era neapărat nevoie să treacă prin apă, o făcea cu o scîrbă greu de descris, păşind ca şi anchilozată şi scuturînd din labe după fiecare pas - uneori semăn cu ea. adonis vine mai dinspre rugby, atacă lucrurile frontal prin placaj şi cînd îl bag în duş e negru pînă sub bărbie - alteori semăn cu adonis.
intru în pădure pe drumul spre capelă, cu gîndul să cobor pe acolo, trec podul şi urc spre castel. sus pe coastă se văd casele din freudenburg, cu curţile care coboară pînă în pădure, unde au cîte o poartă mică de lemn, ca pt intrarea din spate aşa. ce-au făcut ei cao regie, ca să-ţi zic, pînă la capelă sunt, din loc în loc, regulat, icoane gen, picturi naive pe lemn, gotice aşa la personaje dar pe un fond albastru foarte gay (în sensul bun al cuvîntului), cu drumul crucii, răstignirea şi aşa şi în dreptul capelei, care e mică între două stînci mari înverzite, e cu el în mormînt învelit pînă la cap în pansamente. şi aia e ultima. prima oară cînd am găsit drumul ăsta era seară tîrziu, iarna şi oricum aveam o frică mai specială de pădure şi să nu mă prindă întunericul şi cînd am văzut capela şi pe urmă două de astea am zis "hai bă adonis să mergem mai bine acasă" şi m-am întors prin freudenburg am zis "îmi bag pula-n el de cîmp merg prin sat că-s lumini şi se întoarce lumea de prin oraş mai trece cîte o maşină etc".
acum e altceva, sunt ca la mine şi dacă mă uit în jos văd deja prima răspîntie, nici nu se vede pămîntul de frunze care acolo nu par uscate, par aurii, roşcate cum cade lumina pe ele. e lumină multă, n-au făcut copacii frunze. de unde ştii dacă e toamnă sau primăvară dacă n-ai şti. mă uit cu coada ochiului în spate şi apuc să văd scurt printre copaci doi bătrîni. ies din drum repede cu adonis după mine, o iau la fugă, ne strecurăm printre doo stînci şi mă ascund după una. adonis rămîne la vedere. îi arăt cu degetul stînca cealaltă şi se duce. îi fac semn de şezi şi stai. e cool dresajul prin semne ca să faci faze de astea mai de apaşi şi e simplu, la orice comandă îi faci asociezi un semn, mereu la fel şi făcut de fiecare dată cînd dai comanda (dar să şi fie sugestiv aşa) şi după un timp, cînd stăpîneşte bine vocal, încerci prin semne şi s-ar putea să te trezeşti că, gata, este cîine poliţist. şi fluieratul foarte low pt chemat e de apaşi şi mişto, plus că uite - mai are chef să iasă la 2 noaptea, îi dau drumul în grădină şi, dacă văd că nu vine, ies pe terasă şi-l fluier f.f.încet de nu se aude nici în dormitor şi nici vorbă la vecini şi după cîteva secunde (40-50:) ) îl aud tropăind uşor pe dunga de beton trasă pe toată lungimea grădinii.
îi fac deci semn să stea acolo şi-mi scot puţin capul de după stîncă. la fix, tocmai trec prin dreptul meu, vorbesc ceva şi parcă se uită spre noi, m-or fi văzut înainte să apuc să sar într-o parte din drum şi să mă ascund. mă trag înapoi în spatele pietrei şi aştept o vreme, mă pun în fund şi-mi aprind o ţigară. adonis dă să iasă la un moment dat, dar îi fac semn să stea acolo.
drumul normal spre castel e ca un ca un R care coboară un deluşor, după care treci un pod şi-l urci pe celălalt. între linia dreaptă din R şi restul sunt şanţuri de astea ca cele lăsate de torenţi şi e destul de abrupt, plus stînci. dau să văd cît pot coborî, cu adonis după mine. la tot cinci paşi îi zic "stai" şi verific eu drumul, după care îl las să vină - nu pot insista destul pe cît de importantă e asta cu "stai". parcî-i om mare cum îşi alege drumul, îl vezi pe cîte un bolovan mai mare cum se uită în jos cu capul într-o parte şi apoi sare în lateral, unde se opreşte pe o rădăcină de copac, de acolo uşor în diagonală pe o buză mică de pămînt şi tot aşa, parcă-i capră. şi nu coboară niciodată cum am coborît eu - de altfel cînd mă duc să mă piş se opreşte lîng mine, aşteaptă să termin, după care trece şi se pişă peste unde am făcut eu invariabil (apropo de asta, m ai intrebat cu urinatul. scoate o afara f des, banuiesc ca nu puteti cam la tot 2-3 ore pina seara, cind trebuie scoasa la juma de ora dupa ce a mincat si apoi sa nu mai primească. mai stiintific, daca ai cusca pt ea sau daca vrei sa iei, trebuie sa fie cit sa se poata intinde dar nu mai mult si dupa masa o bagi in cusca si o lasi juma de ora si o scoti - deci scos la trezit, mincare, juma de ora cusca, scos, lasat liber prin casa, cusca, scos - cind nu sunteti acasa, cusca, oricum e mai bine ca sa nu plinga si sa nu strice. de asemenea, tinut sub observatie si cind o vezi ca incepe sa mearga agitat, cu nasul pe jos, o iei in brate si fugi afara unde ai rabdare daca poti pina face. nu i usor:).in principiu cind o scoti afara ai rabdare ia ti si cite o ora timp si daca face nu pierde prilejul laud o la extrem fara rusine. cind face in casa curata repede si f bine locul, cu ceva care miroase tare si mai ales nu tipa la ea si nu baga in fecale sau ce prostii se mai vbesc pt ca atunci se prinde cum sa te manevreze si o sa faca mereu la revolta. i am dat irinei un link, e tratat si acolo subiectul mai pe larg numai ca omului ii e usor sa vebasca e cu ei toata ziua, tu adapateaza si tu cum poti, oricum s ar putea sa se prinda repede si fara cusca si fara nimic doar cu rabdare afara pina face si laudat). pe urmă mi se pare aiurea să mai cobor aşa, pentru că doar scurtez drumul şi nu vreau să-l scurtez. mă sui înapoi apucîndu-mă de crengi şi tot felul, cu cîinele după mine.
mă mai opresc de o ţigară după ce trec podul. e un loc cu doo băncuţe, mă aşez pe una şi-mi aprind ţigara, adonis vine de se culcă pe picioarele mele şi se uită în jur încet cu ochii de ambră rotunzi. e f. meditativ şi bătrîn. cînd se simte cu adevărat în formă are un stil că merge cinci metri, se opreşte şi se uită şmecheros cumva peste umăr gîfîind cu toată faţa şi cînd ai ajuns la juma de metru aşa, sare din loc extrem de pornit şi tot aşa. poţi să-ţi dai seama după faţă cînd e cu adevărat happy - adică nu ca vineri după-amiaza, cînd am ajuns la moară şi a început să fugă din senin în toate părţile şi apoi s-a trîntit pe burtă, asta e doar nebunia lui ahile şi cum se poartă cîinii happy în general şi ceva ce el a făcut de vreo cinci ori în doi ani (?) şi niciodată afară din casă. dar e doar nebunie, însă cum îmi stă acum pe labele de la picioare şi se uită în jur mişcîndu-şi uşor capul în semicerc, sigur e happy-happy. sunt nişte mesteceni (cred) în jur, albi şi desfrunziţi, cerul e încă senin dar soarele a început să pălească, cum mă întorc să mă uit. seara se face frig la loc, imediat după apus, dar mai e pînă la apus, deocamdata e ora aia din după-amiază în care păleşte. se aud nişte ţipete ciudate de pasăre şi adonis îşi saltă capul cu urechile ridicate. îl mîngîi pe spate, dar apoi mă gîndesc şi eu că ce pasăre o fi, de parcă aş şti oricum, şi mă uit prin crengi. nimic, dar se mai aud ţipetele şi după o vreme trece un stol de păsări călătoare care zboară în v. îi explic că sunt cocori, pt că ei zboară în v dar acasă îmi aduc aminte că gîştele zboară în v dar nu mai zic nimic. pe celălalt mal trec doi oameni. se uită la adonis şi la mine şi mă gîndesc că poate vroiau să stea la bănci dar şi ce să le fac. cîinele stă şi el cu capul alert şi ochii pe ei, poate le e frică de fapt, că are faţa aia de nu înţelegi ce-i cu el şi ce vrea. cînd stă uneori în şezi şi se uită mi se pare că e cîinele ăla din ghost dog, să te uiţi să-mi zici dacă nu-i aşa. trec podul, ne salutăm şi urcă spre castel. adonis începe să scîncească - înnebuneşte cînd stăm pe loc, ca şi mine, vrea să meargă şi să meargă. cînd mă ridic sare ca pe arcuri şi urcăm şi noi spre castel. e o potecă îngustă, nu avem loc unul lîngă celălalt şi îi văd doar umbra cum merge în spate. oricum merge des în spate (the four legs trotting behind se numeşte un capitol din lorenz, care e f bun pt cîini, deşi unii l-ar numi depăşit). urcăm dealul. i-a plăcut castelul de cînd l-am dus prima oară, chiar şi aşa fără tavan şi geamuri şi pardosele cum e. se uita în sus în awe cînd treceam pe lîngă zidurile mari de piatră, n-am mai văzut cîine aşa de atent la decor. e posibil să-l trateze ca pe o casă de vacanţă pt că mai demult au intrat doi oameni să vadă şi ei ruinele cînd eram cu el acolo şi i-a lătrat
cum nu face niciodată dacă nu e în casă. ergo. ne-am pus în singura cameră în care mai bătea soarele, de unde se văd pădurea şi dealurile de după faha, la stînga şi la dreapta intrarea în freudenburg şi primele case de pe deal iar în mijloc ca fundul unui lighean cîmpuri verzi tăiate de un drum naţional. m-am pus pe o piatră şi s-a culcat în spatele meu.era călduţ şi îl simţeam cum respiră. am stat şi la un moment dat m-am uitat peste umăr şi l-am surprins că se uita în sus cu ochii rotunzi, la zidurile castelului. "doamne, iartă-mă", m-am închinat şi i-am zis să mergem acasă pînă nu se apucă să-mi spună istoria conacului ăla prăpădit de baronaş de ţară, cu vreo două-trei sate în buzunar. oricum, îi place la castel şi cînd mă duc la balustradă să mă uit în vale şi vine lîngă mine de se uită şi el calm, mişcîndu-şi capul dinspre stînga spre dreapta, e clar că e happy 
cobor poteca înapoi, trec podul înapoi, o iau la dreapta pe sub un pîlc de brazi unde e deja întuneric. merg spre casă. uit iar să-i pun lesa cînd ajungem la cruce şi apuc doar să-l vădcînd se duce decis. "lasă mă crucea", apuc să fac o tentativă lungind cuvintele nespus, dar e deja acolo, ridică piciorul şi n-o iartă. "dă-te-n pula mea", zic şi întorc capul într-o parte. mergem spre grillplatz, după care se iese din pădure, o lom pe cîmp şi acasă. dar pînă la grillplatz ridic capul din pămînt şi văd în mijlocul drumului un cîine negru liber. adonis şi-a lăsat deja capul între umeri. "stai domne", strig uşor răguşit şi ajung la el exact cînd face un mare salt spectaculos dar mai mult pe loc mîrîind din gît ca altceva, ca moartea călare pe cal. un bătrîn cu şapcă cu plasă la spate vine în fugă de-i pune şi el lesa la ăla negru, ne salutăm complice şi trecem unul pe lîngă celălalt ţinînd la margine cîinii care-s amîndoi ca moartea călare pe cal cum se reped în spume cu picioarele din faţă ridicate de pe pămînt.
uite doi sloughi
Wednesday, January 30, 2013
pădure nouă (care este un mic îndrumar pt mai tînărul bogdan coşa)
dar asta nu o sa fie o problemă pentru tine căci goldenii săracii:) nu sunt ca ce o să-mi iau eu la un moment dat cao da serra da estrela, cel din poză, care este fix adonis doar puţin mai mare. de aceea e bine să-i dai în cap de mic, dar cel mai bine e s-o momeşti prin casă după tine (cu mîncare eventual sau jucărie, depinde care-i drive-ul ei), schimbînd din cînd direcţia, iniţial mai uşor şi apoi tot mai radical.
imediat după ce am trecut podul începe un deal şi gata, eram în pădure. e poate de zece ori mai frumos să-ţi permiţi să nu-i pui lesa în pădure, fără ca asta să te streseze. pentru asta trebuie să ştie bine "aici" sau "stai", preferabil ambele. adonis, am observat cînd m-am apucat de el, reacţionează mai bine la comenzi de interdicţie, "nu", "stai" - le spun aşa pentru că se dau puţin mai ferm decît alea pozitive, ca "aici". pt. că sunt comenzi împotriva tendinţelor lui naturale. pentru "aici", la fel, o chemi amical, la început mai extaziat aşa, şi îi dai recompensă cînd a venit, cu laude exagerate. cînd a început să prindă ideea las-o să se ia cu joaca sau ceva, să-şi găsească o preocupare, şi încearcă să-i bagi "aici" întrerupînd-o din ce face. dintre "aici"şi "stai", ultima mi se pare puţin mai importantă, dar e şi puţin mai dificilă, altădată (s-ar putea să-ţi trebuiască o lesă lungă pt. ea, ceva ca o frînghie, îţi spun atunci). la ce e bun "stai" o să vezi în video 2 pe care îl pun la sfîrşit, în care imaginează-ţi că nu erau oameni, ci maşini, sau oameni cărora le e frică de cîini - legat de asta poate cel mai important lucru e să fii decent ca owner de cîine şi să încerci să-l faci o prezenţă cît mai discretă printre oameni; e enervant pt. noi toţi un părinte care nu-şi dă seama că nu-i lumea moartă în mod necesar după copilul lui, care şi-l foloseşte ca un fel de ticket in, la fel e şi cu cîinii (dar doar de data asta, altfel nu comparăm ever animale cu oameni şi nu antorpomorfizăm dacă vrem să înţelegem vreodată ceva din toate astea). vezi că trebuie să-i mai tai din deschidere către oameni, nu o încuraja de exemplu să sară pe tine cînd vii acasă. după aia o să sară periodic pe cineva - şi în casă la tine, dar şi pe stradă, în tramvai...un cîine mai discret (care nu se extaziază pînă la cer, care mai şi ignoră din cînd în cînd oamenii din jur şi eventual şi pe tine) este primit în mai multe locuri, ştie mai multe lucruri decît casă-parc şi e mai aproape de a fi favoritul faraonului.
nu ştiam ce s-a întîmplat peste noapte, dar zăpada prinsese o crustă de asta îngheţată şi nu prea, pîrîia mişto. m-am gîndit că ce pădure frumoasă, mă enervasem că nu ştiam de ea - te plictiseşti pînă la urmă şi de zece drumuri pe care le ştii într-o pădure, îţi dai seama ce angst şi spleen pe rezistenţii din munţi. se face ca o răscruce, o iau la stînga pentru că la dreapta era de urcat. mă uit în jur, mă tot minunez că ce nou este. parcă s-a luat şi la adonis, face salturi mici în jur şi-mi tot caută privirea (face rar asta, într-o vreme m-am chinuit să-l învăţ să se uite în ochi cînd lucrăm, pentru că e mai dramatic ca aspect, dar mi-am dat seama că n-are rost şi că îi stric firea). teoria ar fi că atunci cînd face asta i-ai cîştigat atenţia, dar practica îmi spune că şi dacă sunt cu spatele la cîine şi el amuşină ocupat nu ştiu ce prostie, tot execută, cum vezi în video 1 pe care îl alătur la final. aşa că bănuiesc că îi am atenţia şi fără să-mi mîngîi eu ego de general care comandă o trupă foarte bine organizată.
ajung la un grillplatz şi-mi spun că le-au făcut pe toate la fel, e la fel ca ăla pe care îl ştiu, un foişor, balansoar şi un joc de ăla în care trebuie să-ţi pui mîinile şi picioarele pe nu ştiu ceculori, nu ştiu exact cum se joacă (de ăla în care sunt mai mulţi şi fiecare cu culoarea lui, ajung de se încurcă între ei şi cred că ies pe rînd din joc cei care cad, în fine). observasem dinainte printre copaci că într-o parte pare să se deschidă în glorie, maiestuos o vale imensă, albă toată, în fine.
şi aşa era! mergem în vale, în dreapta pe deal departe văd un oraş şi îmi spun că trebuie să fie freudenburg pentru că l-am mai văzut aşa şi încep să am o senzaţie stranie de disconfort, un fel de greaţă. mă întorc.
dau să o iau pe un drum dar adonis s-a şi repezit pe altul care-i la vreo patruşcinci de grade de ăla pe care o loasem eu. are dreptate - să ştii că am observat de vreo doo ori că, dacă nu devii nebun cu idei în cap şi, dimpotrivă, rămîi rezonabil, poţi să te încrezi uneori în ei la lucruri de astea.
începe să mi se pară că ştiu, de unde starea aia de-ţi ziceam mai devreme, e deja-vu, deja-lu etc.:) ies din pădure prin aceleaşi loc prin care de obicei intram, am făcut un semicerc doar şi grillplatz nu era altul ăla la fel, era ăla pe care îlştiu de o sută de ani şi valea era aia pe care cînd nu e zăpadă se vede că e tăiată de un drum naţional şi de aia doar mă uit la ea şi nu prea mă bag în ea de obicei şi tot drumul, în afară de o mică porţiune de la început, l-am mai făcut de sute de ori şi ştiam tot, doar că nu recunoscusem nimic că era zăpadă, dă-ţi seama. şi pune-i în pula mea un nume odată, trebuie să se obişnuiască cît mai repede cu un nume că ăla ar trebui să i-l spui mereu, înainte de orice comandă (tot trigger de atenţie).
film 1
film 2
good luck till next time :)
Subscribe to:
Posts (Atom)
